Unde s-a nascut CRistos-Biserica Naşterea Domnului din Betleem
Biserica Naşterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri creştine de închinare. Această biserică a fost ridicata pe locul peşterii în care S-a născut Mântuitorul Hristos. De asemenea, Biserica Naşterea Domnului este şi una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume păstrate până astăzi.
Biserica Naşterea Domnului din Ţara Sfântă se află în partea de răsărit a oraşului Betleem, la opt kilometri de oraşul Ierusalim. Complexul ce o înconjoară, acoperind aproximativ 12.000 metri pătraţi, include în afară de basilica propriu-zisă, o mănăstire ortodoxă, una catolică şi una armeană.
Naşterea Mântuitorului Hristos este relatată în Evangeliile Apostolilor Matei şi Luca. În pofida micilor diferenţe, care întăresc veridicitatea celor relatate de cei doi, amândoi Evangheliştii afirmă faptul că Hristos S-a născut în Betleem şi a crescut în Nazaret.
Evangheliştii mentionează doar faptul că Fecioara Maria L-a născut pe Hristos într-o “iesle”. Nu se afirmă clar dacă locul acesteia era într-o “peşteră” sau intr-un “staul”. Însă, la mai puţin de un secol distanţă, Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, cât şi Protoevanghelia lui Iacov mentionează cuvântul “peştera”. Aceasta nu este nici o contrazicere, căci dupa cum era obiceiul în acea vreme, casele se ridicau în faţa peşterilor care se găseau în zonă, astfel încat peştera să poată fi folosită drept staul pentru animale.
Prima menţionare a peşterii din Betleemn, cinstita drept loc al Naşterii Domnului Hristos, apare în scrierile Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful, datând din jurul anului 160. El a identificat întăia oară grota ce se afla sub biserica drept peştera sfântă, locul Naşterii lui Hristos. Spre întărirea acestuia vine şi tradiţia, cu mentionarile găsite în scrierile lui Origen si ale lui Eusebiu, acestea datând din secolul al III-lea.
În anul 326, Sfântul Împărat Constantin şi maica sa, Sfânta Elena, au hotărât ridicarea unei biserici deasupra peşterii. Această primă biserică a Naşterii Domnului, închinată la data de 31 mai 339, avea un plan octogonal si era pozitionată chiar deasupra peşterii. În centrul acesteia, o gaură largă de 4 metri, înconjurată cu o balustradă, oferea o privire de ansamblu a peşterii.
Din această perioadă se păstrează încă bucăţi impresionante şi insemnate din mozaicul ce acoperea în întregime podeaua bisericii. Fericitul Ieronim a trăit şi lucrat în Betleem din anul 384, iar mai apoi a fost înmormântat într-o peşteră de dedesubtul bisericii.
Biserica ridicată în perioada Sfântului Constantin cel Mare a fost distrusă de către împăratul Justinian în anul 530, pentru a putea ridica, în locul ei, o biserică mult mai încăpătoare. Biserica ridicată de imparatul Justinian este cea care se vede şi astăzi.
Perşii au cruţat Biserica Naşterii în timpul invaziilor din anii 614 deoarece, conform legendelor, aceştia au rămas profund impresionaţi de o reprezentare a Magilor care s-au închinat Pruncului, aducând daruri. Reprezentaţi în scena Naşterii Domnului, magii de la răsărit erau îmbracaţi în haine persane – magii erau călători tot de origine persană.
Cruciaţii au cucerit Ierusalimul la data de 6 iunie 1009. Împaraţii Baldwin I şi Baldwin II au fost încoronaţi în acest loc. Într-o atmosferă de totală întelegere, francii şi bizantinii au contribuit împreuna la redecorarea în intregime a interiorului Biserica Naşterii. Această acţiune s-a întins între anii 1165-1169. Evenimentul este menţionat într-o inscriptie de limba greacă, păstrată în transeptul de nord.
Biserica Naşterea Domnului a fost neglijată uneori, pe perioade mari de timp. Aceste perioade de neingrijire au fost cele în care au domnit otomanii Mamluk si Ottoman, dar, din fericire, Biserica Naşterii nu a fost afectată prea mult, şi nici dărâmată.
Cea mai mare parte din marmura existentă în acea vreme în Biserica Naşterea Domnului a fost scoasă de turci şi folosită la zidirea şi împodobirea Templului de pe Munte, aflat în Ierusalim.
Alte încercări prin care a trecut Biserica Naşterea Domnului sunt cutremurul din 1834 şi incendiul din 1869, care au distrus mobilierul de lemn al peşterii. Cu toate acestea, biserica a supravieţuit tuturor încercărilor naturale sau umane la care a fost supusă.
În anul 1847, furtul stelei de argint care marchează exact locul Naşterii Pruncului Hristos, a dus la o criza internatională ce a cuprins in intregime Locurile Sfinte. Aceasta criza a dus, in cele din urma, la Războiul din Crimeea (1854-1856).
La fel ca şi la Biserica Sfântului Mormânt, şi aici, părţi din Biserica Naşterea Domnului se află sub controlul diferitelor confesiuni creştine. În anul 1852, grija Biserica Naşterii s-a încredinţat mai multor centre creştine. Astfel, biserica se afla în grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi. Grecii se îngrijesc, cu precadere, de întreţinerea în bună stare a Peşterii Naşterii.
Uşa pocăinţei – o uşă de mici dimensiuni încrustată în zidul gros de piatră al Bisericii Naşterii – a fost făcută şi amplasată în zid în perioada otomană, cu scopul de a împiedica pe necredincioşi să intre înăuntru călare. De asemenea, această uşă, pe langa faptul că obligă pe oricine să descalece de pe cal, obligă pe vizitator şi la o plecare a capului in semn de cinstire a locului. Un motiv bun poate fi si acela al unei mai bune apărări în cazul unui atac al musulmanilor.
Nava încăpătoare se păstrează intactă încă de pe vremea lui Iustinian, cu toate că tavanul a fost supus unor restaurari de-alungul secolelor al XV-lea si al XIX-lea. Coloanele din piatră lustruită, majoritatea dintre ele fiind luate din biserica initiale a lui Constantin – secolul al XIV-lea.
Naosul basilicii este împărţit în cinci nave longitudinale separate de patru rânduri de coloane, în stil corintic, câte 11 în fiecare rând. Pe ele sunt pictaţi Apostolii Domnului, cu numele scrise în latină şi greacă.
Dintre cele 44 de coloane ale navei, 13 păstrează încă picturi de pe vremea cruciaţilor, înfăţisând mai mulţi sfinţi şi pe Maica Domnului cu Prucul. Starea acestora nu este una foarte buna, datorită timpului şi metodelor de iluminat ale bisericii, însă, cu atenţie, se pot observa bine.
Lăcaşul are trei altare: unul central şi două mai mici aflate în absidele laterale. Din aceste abside se coboară în Peştera Naşterii Domnului, propriu-zis o mică grotă naturală, situată chiar sub altarul central.
Marele altar din capătul estic, alături de cel din partea sudică, aparţin grecilor. Altarul principal înfăţişează ochilor un frumos iconostas ortodox. Catapeteasma este împodobită cu îngeri, icoane şi candele aurite.
În partea nordică a marelui altar se află altarul armean al celor Trei Regi, închinat celor trei Magi care si-au legat caii in apropiere. Armenii mai au un altar şi absida nordică, inchinat de astă dată Fecioarei Maria.
Peştera Naşterii Domnului – o grota rectangulară aflată dedesubtul bisericii – este punctul de maxim interes si cinste al întregii biserici. În acest loc se ajunge coborand treptele ce pornesc din absidele laterale. Această grotă a fost cinstită ca loc al Naşterii lui Hristos înca din secolul al II-lea.
Steaua de argint încrustată în piatră marchează chiar locul în care a fost aşezat Hristos. Inscripţia în limba latină de pe marginea stelei de argint spune următoarele: “Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est.” Traducerea: “Aici S-a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria – 1717.”
Steaua de argint este străjuită de cincisprezece candele care ard în permanenta. Dintre acestea, 6 aparţin grecilor, 5 armenilor şi 4 latinilor.
Podeaua peşterii este pavată cu marmură. Tot mobilierul peşterii datează de dupa incendiul din anul 1869; excepţie fac doar porţile de bronz ale intrării de sud si ale celei de nord. Acestea datează din vremea lui Iustinian – secolul al VI-lea.
Din peşteră pornesc alte trepte ce duc într-o capelă laterala – Capela Ieslei – deţinuta de romano-catolici. Lângă aceasta se păstrează unele fragmente de mozaic datând din secolul al II-lea, asemenea şi unele capiteluri de coloane.
Creştin Ortodox