VIDEO Aripi frante de o clipa de neatentie, Ana-Maria a plecat să le zâmbească îngerilor

O poveste de viață, un cântec de privighetoare, o floare strivită și curmată printr-o neatenție la volan. Este povestea fetiței de 13 ani ucisă luni seara în accidentul de circulație de la Măureni, în seara de Rusalii. De ce poveste? Pentru că viața ei poate fi așezată într-o poveste. Crescută de mică doar de mama rămasă singură după despărțirea de tată, Ana-Maria a primit tot sprijinul, atenția, grija și dragostea mamei. A crescut un copil frumos și cuminte, plin de viață, de energie, dezinvolt, fericit, cu zâmbetul pe buze, mândria școlii și a familiei. Așa era Ana-Maria și așa vorbesc rudele și dascălii despre fetița care își ajuta mama să construiască o casă pentru ea și frățiorul ei. ATENTIE – IMAGINI SOCANTE!

VIDEO IN LUCRU
Spunea mereu că vrea să devină cineva important în viață, actriță sau avocat și să-și ajute mama, conștientizând, la nici 14 ani, câte sacrificii a făcut mama sa  să o crească, fiind singurul părinte. Și vorbele copilei nu au fost în vânt. Dorința ei arzătoare de a avea un viitor frumos era materializată prin notele de la școală și premiile pe care le-a luat încă din clasa I, dar și participarea la olimpiade și concursuri școlare de unde se întorcea cu diplome și premii pe care cu mândrie i le aducea mamei acasă.

Mătușa sa, Dorina Tavagiu, spune că dacă se întâmpla să facă vreo prostioară specifică vârstei copilăriei, nimeni nu se putea supăra pe ea pentru că era specială, făcea ca totul să pară pozitiv, vesel, nevinovat și plin de farmec. ”Chiar aseară, înainte de a ajunge pe trecerea de pietoni, Ana – Maria i-a spus bunicului: ”Bunicule știi cât de mult te iubesc, lasa-ma să te ajut să treci strada, ia-ma de mână!”. Și se pare, după spusele rudelor, că acesta era felul ei, așa știa ea să fie și să dăruiască.

”Era o elevă cu care Școala Gimnazială Măureni se mândrea. Anul trecut am fost cu această fetiță și cu o altă fetiță din clasa a VI-a, la olimpiada de fizică, faza națională, la Târgu Jiu. Rezulatatele ei au fost foarte bune, o elevă model. Suntem îndurerați toți! Nu pot să-mi găsesc în momentele acestea cuvintele din cauza durerii. În seara aceasta o să ne adunăm și o să mergem la ea acasă. Toată școala, elevi și profesori”, a povestit profesorul de fizică și directorul școlii Marian Lascu. Banca Anei-Maria Schmidt este plină cu lumânări și desene cu îngeri de la colegii săi.

Spuneam că o ajuta pe mama sa să construiască o casă pentru ea și frățiorul ei și acest ajutor era la propriu, mama ei fiind și femeie și bărbat în casă; cu mâinile ei de femeie, modela fier- betonul pentru a putea să ridice casa mult visată, iar fetița o ajuta la această muncă grea.
”Era un copil bun, o fată silitoare, învăța bine, era premiantă. Are numai diplome, diplome, de când a început școala doar diplome. Vroia să fie cineva mare. Eu și soția mea am crescut-o până la 3 ani pentru că mama ei se ducea la lucru și nu avea cu cine să o lase”, a adăugat unchiul fetei, Cosmin Tavagiu.

Își amintesc cu toții, unchii, mătușile și bunicii, cu ochii plin de lacrimi, cum luni seara, Ana Maria le-a zâmbit pentru ultima dată cerându-le să o lămurească pe mama sa,  să o lase să mai stea puțin la ruga din comună, o ultimă dorință înainte de a pleca dintre ai ei pentru a zâmbi îngerilor.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments