VIDEO Expozitie unică de costume populare în Banatul Montan Made by Liliana Ionașcu
Cu ocazia Zilei Femeii, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Caraş-Severin a organizat o expoziţie de costume populare, broderie şi cusături realizate de artistul popular cărăşan, Liliana Ionaşcu. Artista cu figură de păpușă și vorbă domoală, a reușit să transfome casa familiei din Câlnic, într-un adevărat muzeu al portului popular. Acolo, în ,,casa Matiz” cum îmi place mie să-i spun fiindcă această construcție, mai în glumă – mai în serios, că este mai mare la interior decât la exterior, găzduiește la această dată, probabil cea mai mare colecție de straie bătrânești. Ba mai mult, Ionică Ionașcu, a adunat fel de fel de obiecte vechi din zona Rusca – Teregova, obiecte ce acum au devenit exponate de muzeu în casa lor.
[youtube id=”ufBAKyi6fU8″]
Cu toate acestea, expoziţia a avut loc la sediul DJCC în prezența unui numeros public. Un moment aparte l-a constituit prezentartea unor costume pe menechine vi. Doamne și domnișoare au îmbrăcat cu drag costume din creația Lilianei Ionașcu. Despre creatorul popular Liliana Ionaşcu şi opera sa, au vorbit dr. Ada D. Cruceanu – critic de artă şi dr. Liubiţa Raichici – şeful Direcţiei pentru Cultură Caraş-Severin.
Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele principale de evoluţie , formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare, contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor.
În îndelungatul proces de evoluţie al costumului popular s-au înregistrat progrese mai mult în înfrumuseţarea pieselor de bază, decât în perfecţionarea sau îmbunătăţirea croielii. Piesa de bază a fost cămaşa , purtată atât de bărbaţi, cât şi de femei. Costumul bărbătesc avea o piesă specifică, şi anume iţarii, iar cel femeiesc fota sau catrinţa.Dintre hainele pentru sezonul rece este sarica, dar şi pieptarul, confecţionat din piele de animal sau căciula, moştenită de la daci.
În cea de a treia etapă, contemporană, costumul popular nu se mai foloseşte în mod regulat sau la treburile agricole. Portul se mai foloseşte local pentru valorificarea tradiţiilor artistice sau la evenimente şi sărbători, în regiuni ale ţării unde se mai păstreză datinile şi obiceiurile străvechi.
Grija omului pentru înfăţişare şi atenţia acordată aparenţelor a constituit dintotdeauna un element definitoriu pentru umanitate. Cu toate că moda se schimbă de la an la an şi omul cade pradă adesea tentaţiei de a i se plia, vestimentaţia este transformată pentru a purta mesaje sociale, morale, estetice, de ierarhie socială.
Veşmântul apare menţionat încă din mitul originii,secvenţa expulzării Evei şi a lui Adam din grădina Edenului. Haina are aici două înţelesuri: poate fii considerată un dar divin, dar de asemenea simbolizează decăderea finite umane.Frunza de smochin reprezintă în acelaţi timp conştientizarea goliciunii, dar şi recunoaşterea păcatului.
