VIDEO Moment comemorativ al foștilor deținuți politici și victimelor dictaturii
Ziua de 9 martie a devenit la Reșița data la care cei rămași în viață comemorează sacrificiul tuturor acelora care s-au jertfit în lupta anticomunistă, pentru credinţa străbună şi apărarea valorilor eterne ale neamului românesc. Evenimentul, care a avut loc la Troiţa din Parcul Cărăşana din Municipiul Reşiţa a adus laolaltă un număr redus de supravițuitori ai ororilor comuniste, a fost trăit cu intensitate de cei prezenți care și-au amintit cu lacrimi în ochi de momentele deportării în Bărăgan sau de orele și minutele de temniță, ori muncă silnică la care au fost supuși pentru că au îndrăznit să creadă în visul libertății.
[youtube id=”CiibHNX-35I”]
În 1951, în ziua a doua de Rusalii, printr-o simplă decizie au fost smulși din casele lor cetățeni din județele Caraș-Severin, Timiș și Mehedinți. În total au fost deportate 44 de mii de persoane. Din Caraș-Severin au fost în jur de 12 mii de deportați. Din cei 44 de mii de oameni, în cei 5 ani de deportare 1700 de persoane au decedat, dintre care 198 de copii între 1 an și 14 ani. Astăzi mai sunt în viață în Caraș-Severin cam 650 supraviețuitori ai deportării, printre care sunt deținuți politici, deportați în Bărăgan sau în Germania și prizonieri din Rusia. La nivel de țară mai sunt aproape 6000 de supraviețuitori ai celor deportați, a precizat Cornelia Fetea președinta Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victimelor Dictaturii Comuniste din România, filiala Caraș-Severin.
”Tatăl meu a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, opunându-se CAP-ului și comuniștilor. El a fost țărănist. Eu aveam 4 ani când am fost dus în Bărăgan. Când băiatul meu cel mare a vrut să dea la Liceul Militar în Craiova, a luat probele sportive, dar când să dea probele celelalte a fost respins” pentru că bunicul său a fost condamnat politic și nu a fost acceptat la acel liceu, a precizat Damaschin Meza, un supraviețuitor al deportării în Bărăgan.
”În 57 a venit securitatea, m-a ridicat, m-a dus la Baia-Mare, aici am trecut prin celulele securității și de acolo am fost acuzat de faptul că nu am denunțat existența unei organizații anti- comuniste. Pentru asta am primit 6 ani. De la Baia-Mare am fost dus la Gherla. Acolo am stat aproape 3 ani și jumătate. Nu vă povestesc ce se întâmpla în Gherla că poate mulți nu cred. Acolo a fost o teroare contra revoluționarilor, așa se numeau ai noștri……Ne-au luat apoi și ne-au dus la Ostrov, unde ne puneau la munci agricole și eram păziți de securiști cu câini. Apoi ne-au dus la diguri …și dacă nu făceai, 10 lovituri primeai seara, dacă nu făceai din el jumătate. Dacă făceai jumătate primeai numai cinci lovituri….”, își amintește Dumitru Popescu acele momente de groază, azi ajuns la vârsta de 76 de ani.
Prezent la aceste comemorări primarul Mihai Stepanescu a precizat ”Am venit cu emoție, cu sufletul deschis, înr-o dublă calitate: de reprezentant al administrației locale și, bineânțeles, de urmaș. Provin dintr-o familie care a avut de suferit în urma acelor orori ale sistemuui de tristă amintire. Iată că de la an la an, din păcate, tot mai puțini cărășeni vin la un asemenea eveniment, ei sunt modele pentru generațiile actuale și cele viitoare și cred că este bine să susținem asemenea evenimente. Eu cu emoții am adus un omagiu și aduc un omagiu celor care nu mai sunt, care s-au jertfit, de-altfel pentru o cauză, poate pierdută, au crezut în iluzii din partea unor forțe internaționale, dar din păcate nu au avut susținere. S-au jertfit mult prea tineri, și-au jertfit tinerețea și bineânțeles că au avut de suferit familiile…Îmi aduc aminte că în zona Caransebeșului, de unde sunt eu, oameni foarte buni la învățătură și care aveau o stare materială foarte bună, au avut de suferit. Nu au avut acces la funcții, nu au avut acces la o serie de drepturi.”
Comemorarea s-a încheiat cu depunerea de coroane la Troiță, ca un omagiu pentru cei care au pierit.
