VIDEO Oamenii de lângă noi, oamenii ce au dus numele Reșiței departe: Nicola Giurgiu, o legendă a sportului reşiţean
În una din aceste zile, citind un articol despre sportul reşiţean, gândul m-a dus la anii în care şi eu am fost sportiv. Acest lucru a generat o întrebare în mintea mea: Mai este sportul de azi, măcar ceva din ce a fost altă dată?
Pare o întrebare retorică, banală, dar care care este totuși adevărul şi realitatea la și a aceea ce a mai rămas azi din sportul reșițean?
Dar, sportul a fost făcut de oameni, iar câștigătorii competițiilor sportive, se numesc campioni. Și tocmai Campionii sunt mândria locuitorilor, ai comunității, ai unei țări întregi, la o adică. Dar, noi ne vom referi strict la sportul reșițean, mai exact, la oamenii care au fost și încă sunt mândria Reșiței și a reșițenilor.
[youtube id=”GGgajl5ljmw”]
Cred că în trecut, o carieră sportivă era un motiv de mândrie aparte, sportivii practicând disciplinele din pasiune şi urmărind să obţină rezultate şi merite deosebite. Prima mândria și realizarea de performanțe individuale sau cu echipa și abia apoi erau interesaţi de partea materială.
Doar că azi, este tocmai invers, exceptând câţiva sportivi care fac performanţa cu adevărat din pasiune. Dar și aceia au nevoie de bani sau de susținere. Fiindcă sportul de performanță fără bani, nu se poate face. În spatele unei performante sta foarte multă muncă şi uneori, multe sacrificii.
Într-o zi frumoasă de toamnă bănățeană târzie cu dealuri aurite de rugina frunzelor și soarele călduț pentru această perioadă a anului, am decis să merg în vizită și să stau de vorbă cu o legendă a sportului reşițean. Trebuie spus că acest om a dus luptele libere din Reşita pe culmile gloriei, fie că vorbim de nivel naţional sau internaţional. A făcut parte din lotul naţional de lupte libere al României, este – fiindcă titlul nu i-l poate lua nimeni – multiplu campion naţional și balcanic. Aceste rezultate i-au adus şi titulatura de maestru al sportului românesc. Este vorba despre domnul Nicola Giurgiu, fost campion și fost UCMR-ist care acum este pensionar. Omul a căutat liniștea și în prezent locuieşte în satul Jitin din Caras Severin.
Am ajuns în satul cărășan pe vreme frumoasă și caldă, ireal de caldă și am stat de vorbă cu marele fost sportiv. Am găsit un om simplu, ospitalier şi bucuros de oaspeţi. Trebăluia prin curte, mai punea câte una – alta la loc, mai mângâia câte o pisică sau striga la Cristina – cățeaua lup ce păzește gospodăria și îi mai alungă singurătatea.
Acum are ca pasiune albinăritul, o ocupaţie care “îl menţine tânăr” spune dumnealui. În discuţia pe care am avut-o la o cafea îndulcită cu miere de albine- normal, am auzit poveşti legate de cariera sportivă, lucruri și fapte de care ar fi mândru orice sportiv. Am ascultat ,,direct de la sursă” poveşti legate de sportul românesc din anii 1960-1980. Am aflat lucruri și întâmplări care în oraș sunt adevărate legende cu eroi locali și naționali. În ochii şi vocea dumnealui se putea citi şi emoţia, dar şi mândria că odată, cândva, a făcut parte din acea perioadă, cxă a fost o mică rotiță din marele angrenaj ce a însemnat viața sportivă din acea perioadă. Vorbea cu siguranța și priceperea pe care o are doar un om care a trăit și care ştie cu adevărat, ce înseamnă viaţa de sportiv.
Împreună cu prietenii mei am realizat un material video și după vizionarea lui, las la latitudinea dumneavoastră dragi cititori, să judecaţi unde a fost, unde este şi mai ales, unde ar putea fi sportul reşiţean. Rămâne la latitudinea dumneavoastră dragi părinţi dacă vă veţi îndemna copiii spre o carieră sportivă. Fiindcă o viaţă de sportiv, înseamnă o viaţă sănătoasă şi disciplinată, lucru pe care consider eu, îl au nevoie tinerii din ziua de azi.
Cristi Popovici