Info CS
Pastel de toamna cu Paunescu la poale de Semenic. Pe muntele negru de frunza de vara
Te chem cu accent brumariu sa te sperii
Când spicul de toamna da-n spicele verii
Si cade lumina si trage sa moara.
Si sunt întrebari prin natura puzderii
Si sfârâie ploaia dintâi ca o ceara
Si vara ne-nchide în toamna afara
Femeie, barbat sub pecetea tacerii.
Aicea la munte mai poate sa spere
Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.
Ca suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie posta si moartea
Adrian Paunescu
Imagini: CRisti Popovici
