VIDEO REMEMBER 14 Ani de la EXPLOZIA de la Mina Anina – 14 ani de uitare peste soarta oamenilor și a orașului

VIDEO REMEMBER 14 Ani de la EXPLOZIA de la Mina Anina. S-a întâmplat în 14 ianuarie 2006. Au trecut 14 ani și nimeni nu a spus un cuvânt. Au vorbit doar colegii de la Tv Banat si Radio Resita de aceasta tragedie. Au tăcut autoritățile, au tăcut cei din Anina, au tăcut până și ortacii. Undeva, într-o crâșmă cu fum și prețuri mici, probabil un fost ortac, a vărsat pe podea câteva picături de băutură spunând ,,Dumnezeu sa-i ierte”. Au trecut 14 ani și conform obiceiurilor din popor, nici pomeni nu se mai fac. Eventual, se mai dă un corn și un măr sau vreo un leu, unui cerșetor ce stă la ușa bisricii într-o zi de duminică, și atât. Si totuși, iată ce scria Sorin Tinu – intre timp plecat si el mult prea de vreme in lumea umbrelor –  pe pagina sa de fb: ,,ANINA – județul Caraș-Severin. 14.01.2006 – 14.01.2018 – au trecut 12 ani de când într-o zi de vineri, 13 mineri au intrat în subteran în schimbul 4 , iar în dimineaţa zilei de 14 ian 2006 , 7 din ei nu au mai ieşit în viaţă…. Ca în fiecare an, doi ortaci au fost la Puţul I, au aprins lumânări şi s-au rugat pentru sufletele lor”.

Material video realizat in ianuarie 2011

 

Remember

VIDEO REMEMBER 14 Ani de la EXPLOZIA de la Mina Anina. Sâmbătă, 14 ianuarie 2006. Zorii zilei. A fost explozie la mina Anina. Atunci, au murit 7 oameni iar peste câteva luni, mina a fost închisă. Explozia a suflat în flacăra vieții pentru 7 oameni și a pecetluit soarta și viitorul a altor mii de oameni și al unui oraș.
Arhiva infocs.ro
La 11 ani de la explozia de la mina Anina, explozie în care au murit 7 mineri şi alţii 3 şi-au văzut moarte cu ochii, oamenii trăiesc sub semnul întrebării şi al neputinţei.
Odată cu închiderea minei, Anina a devenit un oraş mort. Aproape 1000 de mineri au rămas pe drumuri, fără un loc de muncă. Între timp, şi ce a mai funcţionat la Anina, a dat faliment şi s-a închis: fabrica de şuruburi şi fabrica de cherestea. Mina s-a închis și odată cu ea, s-a oprit toată activitatea legată de minerit – vreo 3000 de locuri de muncă la o populație de vreo 6000 de oameni. Șomajul atinge cote inimaginabile – aproape toţi bărbaţii sunt şomeri sau lucrează cu ziua care pe unde apucă.
 Unii dintre foştii minieri, au plecat cu tot cu familii în alte locuri în ţară. Au plecat după locuri de muncă. Au lăsat apartamentele pustii care acum sunt de nelocuit.
Adela Scnaider a rămas cu 7 copii mici pe atunci. Cel mai mic copil era în clasa întâi, iar cel mai mare, în clasa a XI a. Femeia a aflat că este bolnavă de cancer de col uterin. S-a chinuit pe la medici și singură să îşi crească copiii. Adina Scnaider  spune că în urma anchetei, soţul ei – minerul Virgil Scnaider, alături de artificierul Dănuţ Puşcău, au fost găsiţi ca fiind singurii vinovaţi de tragedie.  ,,Nu am dat mina în judecată. Nu avem bani pentru aşa ceva. Ceilalţi se judecă de atâția  ani şi nu au rezolvat nimic. Copiii au primit o bursă de 300 şi ceva de lei la care se adaugă 100 de lei – pensia după tatăl lor. Asta până au devenit majori și cât timp au fost pe la școală. Femeia a muncit aşa bolnavă şi câştiga 1000 de lei pe lună. Nu s-a plâns de bani, dar nici o sumă nu poate înlocui viaţa unui om, viaţa tatălui copiilor. Asta era în urma cu 4 ani, acum – cine mai știe cum mai stau lucrurile. Parcă îmi este greu să refac reportajul, să răscolesc rănile care s-au închis.

Un alt caz, o altă dramă. Durerea este imensă pentru părintele care a ajuns să-şi îngroape fiul de nici 30 de ani. Fiindcă nu au fost găsiţi vinovaţii, omul şi-a pierdut încrederea şi respectul pentru autorităţi. Mihai Bălan, este tatăl lui Daniel. Daniel avea 29 de ani când a murit în mină. Omul priveşte cu ochi goi poarta cu lacăt a minei. ,, Peste 2000 de zile au trecut de când fiul meu nu s-a mai întors de la muncă, din mină. Ce simt acum? Simt dispreţ pentru justiţia română, dispreţ pentru premierul de atunci – Tăriceanu şi pentru preşedintele de atunci – Traian Băsescu. A fost în 14 ianuarie 2006 aici, a venit, a văzut şi a plecat. În rest, nici un semn pentru familiile care au rămas, nici un semn pentru ceea ce a fost oraşul Anina. Anina este un oraş mort acum. Nu oferă nici o alternativă” spunea acum patru ani Mihai Bălan.

Material video realizat in ianuarie 2011

VIDEO REMEMBER 14 Ani de la EXPLOZIA de la Mina Anina. Mihaela Strachină, este soţia lui Marcel. Acesta a avut norocul să fie unul dintre cei 3 supraviţuitori ai exploziei. Ea a acuzat conducerea minei Anina că obişnuia să trimită oamenii la moarte sigură. Nimeni din conducerea minei nu a fost tras la răspundere pentru că oamenii au coborât în subteran cu toate că se ştia că emanaţiile de metan erau foarte mari în ultima vreme.  „Deşi se cunoştea faptul că, in subteran, concentraţia de gaz metan este mult peste limita de siguranţă, minerii erau obligaţi să lucreze în continuare, altfel nu-şi luau banii” spnea Mihaela într-o declarație în fața camerei. Marcel venea acasă şi spunea că îl doare capul de aproape o lună, îl doare capul de câte ori intră în subteran. Spunea că acolo se întâmplă ceva, iar şefii în trimit să muncească aşa.

De la închiderea minei, Anina a devenit un oraş mort. Aproape că nu mai există locuri de muncă.

Şi în acest timp, Anina moare încet şi pe mâna ei. Adică, a autorităţilor care nu au reuşit să facă nimic. După închidere minei, a urmat închiderea fabricii de şuruburi, apoi, a fabricii de cherestea. Acum în vizorul hoţilor de fier a intrat calea ferată Oraviţa- Anina, cale ferată unicat, sau Semmeringul românesc, cum i se mai spune. Va fi distrusă și aceasta dacă CFR/ul oprește circulația pe ea- așa cum amenință de atâta timp. Fostul viceprimar al Aninei, Nicolae Radu, spune că ,,oraşul este mort. Odată cu mina, a murit şi oraşul. La Anina s-a închis tot. Mina a fost efectiv devalizată. Tot ce a fost parte metalică a fost tăiat şi dus la fier vechi.

De la închiderea minei, Anina a devenit un oraş mort. Mai bine de jumătate dintre case sunt ,,fără suflet”. Oamenii spun că după o casă locuită, urmează cinci în care nu mai locuiește nimeni. Unele sunt doar închise, altele sunt abandonate și se degradează de la un an la altul. În oraș, aproape că nu mai există locuri de muncă. Doar 2% din populația ,,de pe hârtie” a orașului este angajată cu carte de muncă: vorbim aici de angajații primăriei, ai poliției sau cadrele didactice. Băsescu și Tăriceanu le-au închis oamenilor mina după explozia din 2006 și în urmă cu câțiva ani, Boc a închis și spitalul orășenesc. Nici măcar centru de permanență nu mai există la Anina.

Actualul primar Ion Românu, se zbate, încearcă să atragă investitorii, dar totul rămâne la stadiul de vorbe. Cu toate că administrația locală acordă toate facilitățile posibile, la Anina nu vine nimeni. Sau vine, vede, promite și pleacă și nu mai revine și astfel ,,nu se leagă nimic”. Tot primarul – fost miner și el – organizează an de an de ziua Sfintei Varvara, câte o întâlnire la care an de an participă tot mai puțini foști mineri. Oamenii se adună la cabana Mărgitaș, la 15 km de oraș duși acolo cu microbuzele plătite de consiliul local, țin un moment de reculegere în memoria ortacilor morți în mină sau de bătrânețe și boli, servesc o masă simplă și un pahar de țuică sau bere, după care se pun la povești și depănat amintiri.

VIDEO REMEMBER 14 Ani de la EXPLOZIA de la Mina Anina. Nu se chefuiește nimeni, nu dansează sau cântă nimeni. Oamenii doar socializează, stau din nou împreună și spun povești și deapănă amintiri de când lucrau la mină și erau mai tineri. Ei spun că nu s-ar da înapoi să intre din nou în subteran ca să-i învețe mineritul pe cei mai tineri dacă s-ar redeschide mina.

A rămas un monumentul şi mormintele minerilor: Virgil Scheider, 43 de ani, Ionuţ Marc, 27 de ani, Daniel Bălan, 29 de ani, Daniel Vânău, 30 de ani, Danuţ Puşcău, 39 de ani – artificier, Gheorghe Marişescu, 45 de ani, şi Matei Izvenar, 52 de ani, au lăsat în urma lor soţii îndoliate, părinţi neconsolaţi şi 16 copii care vor creste fără tată. Ce va mai urma? Ce va mai fi Anina peste încă un an? Va mai fi Anina? Deja a pierdut aproape 10.000 de locuitori, nu mai are spital, în tot orașul există o singură farmacie și în rest? Nimic, dar absolut nimic. Și nici șanse nu se văd la orizont. InfoCs.ro a realizat mai multe materiale video cu imagini de atunci și imagini de acum. În rest? Tăcerea nu are ecou fiindcă nu are cuvinte.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments