VIDEO S-au mutat pe malul Dunării, pasiunea şi dragostea de natura în formula perfectă în Clisura
Despre oamenii care aleg simplitatea şi locurile linistite în locul forfotei şi vânzolelii din oraşe, s-a tot vorbit. Despre pasiunea pentru pescuit şi dragostea pentru natura, s-a tot scris, s-au făcut filme sau chiar studii ştiinţifice. Dar, despre toate acestea s-a cam vorbit la timpul trecut fiindcă se pare că vremea romanticilor şi a romantismului a trecut în 2016. Şi cu toate acestea, cu toată tehnologia ce ne înconjoară, mai sunt semeni ai noştrii care atunci când pot, dau de bună voie civilizaţia oraşelor pe traiul simplu al iubitorului de natură.
Aşa este şi cazul unor pescari din Reşita, Timişoara sau din ţară care, deşi îşi pot permite vacante şi concedii pe coastele Pacificului sau Mediteranei, în Spania sau Italia, el preferă malul Dunării. Mai exact, o bucată de pământ atârnată de o parte de marginea Munţilor Alm[jului, iar cealaltă scăldată de apele bătrânului Danubius.
Vali Vodoi este un bărbat din Reşita care a ales să îşi petreacă toată vară pe malul Dunării. La fel ca el, mai sunt şi alţi pescari – unii veniţi de la sute de km distanţă. Chiar dacă oraşul este departe, pescarul amator şi-a creat tot confortul la malul apei: frigider cu congelator, un microbuz transformat în dormitor, o bucătărie de vară şi o micuţă curte fără gard.
La câteva sute de metri, un alt cetăţean din Timişoara şi-a amenajat rulota, iar un altul, resiteanul Valentin Ghita, şi-a amenajat o adevarata locuinta de vacanta careia i-a făcut şi o mică terasa. Nimic nu se poate compara cu o cafea pe terasa sa la răsăritul soarelui sau cu un ceai la apus.
Alţii, mai comozi, prefera cortul şi salteaua gonflabilă. dar, toată lumea se simte bine la malul apei iar confortul este pe ultimul loc.
Ziua începe cu controlul betelor de pescuit şi schimbarea momelilor. Apoi, se matura curtea şi se face curăţenie în jurul ,,casei”. La ceaun se prepară mămăligă sau borşul de peşte, la vreo doi metri există un ochi de aragaz şi nu lipseşte nici un cuptor în care se poate face friptură.
Omul stă toată ziua la pe malul Dunării şi se bucura de natură și libertate. Cele mai frumoase momente se petrec seara când începe concertul greierilor şi al broaştelor la malul Dunării. Nu este nevoie de lumină: cea de la stele şi luna este de ajuns. Odată cu lăsarea nopţii, circulaţia pe malul Dunării se reduce foarte mult iar liniştea pune stăpânire peste toate.
Acolo – ştirile sunt aduse de cei ce merg în oraş la Moldova Noua sau la Orşova ca să mai cumpere câte ceva. De televizor nu este nevoie, radioul este pornit din când în când, în rest, doar muzică apelor la mal, a broaştelor și a greierilor în iarbă.
Omul spune că ar avea posibilitatea să petreacă vacante prelungite în Spania sau Franţa sau Italia, dar, nimic nu se poate compara cu un apus de soare la Bazias sau un răsărit de soare peste Cazanele Mari. Şi unde mai pui că momentul sublim al unei zile este sunetul de zurgalău care vesteşte ca în cârligul unditei s-a prins un peşte, moment trăit de noi pe viu.
La fel va şi Vali Vodoi, la Dunăre mai vin sute de pescari. Unii – stau un weekend, alţii o săptămână, alţii – lună. Dar fiecăruia i se pare că a stat prea puţin şi fiecare îşi doreşte să revină acolo.
Clisura Dunării este locul în care tăria Munţilor Almăjului se pierd în apă lină a Dunării, de-o parte muntele – de cealaltă valurile, este locul în care Carpaţii îşi dau mâna cu Balcanii şi peste care trece unduind brâul de argint al Dunării. Cine vede o singură dată Clisura Dunării, mereu îşi doreşte să se reîntoarcă în sânul naturii, la concertul broaştelor şi al greierilor sun lumina lunii cât roata carului.
