”Ziua Cornilor” sau „Maimucile” un obicei care s-a pierdut în negura timpului la Lăpuşnicu Mare

„Ziua Cornilor” sau „Maimucile” – cum este denumit obiceiul în Lăpuşnicu Mare, nu s-a pierdut în negura timpului, așa cum se credea, ci, este în pericol de a se pierde în ..negura vremurilor tulburi” din ultimii câţiva ani. DE ce ? Fiindcă așa cred de cuvință autoritățile locale, cei puși vremelnic de comunitate la cârma satului, dar care uită foarte repede promisiunile din campania electorală. Și atunci, intervin uitarea, delăsarea și din păcate, nepăsare și insensibilitatea la viața satului, la tradiții și obiceiuri ce dăinuie de sute de ani și care acum sunt îngropate cu bună știință.

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri româneşti de lăsat a secului de carne și intrarea în ,,Săptămâna nărodelor”, este zăpostitul în satele din Valea Almajului, aşa numitul ”Joc (Lunea sau Ziua) al Cornilor”. Este ,,un joc al vieţii” al poftei de nou și de trezire la viață ce răbufneşte în fiecare început de primăvară, reprezintă trecerea de la frigul iernii la căldura soarelui, de la moarte la viaţă.


Această sărbătoare populară, cu tineri şi oameni mascaţi ce umblă pe străzile satului din casă în casă, îşi are origini străvechi, precreştine. Sărbătoarea a fost atât de populară că nici bătrânii din Lapușnic nu îi ştiu originile: ,,Aşa ne-am pomenit cu ea” spun oamenii cu părul alb. „Maimucile” este obiceiul la care an de an au participat tinerii trecuţi de vrâsta de 14 ani, dar şi bărbaţi însuraţi, care se organizau în ceata de maimuci. Cu toții se adunau în faţa Căminului Cultural, unde se îmbrăcau în fel de fel de personaje și se mascau.

Din faţa Căminului Cultural, mascații însoțiți de muzicanți și alaiul sătenilor, mergeau prin tot satul, pe la toate casele unde erau primiți. În fața casei și în curtea gazdei, se făceau glume, se mai trăgea câte un brâu și multă gălăgie. Toată această zarvă avea ca rol alungarea spiritelor malefice, a frigului iernii și a farmecelor sau blestemelor ce erau aruncate spre gospodăria respectivă. Sătenii îi răsplăteau pe mascați cu ouă, cu cârnați sau slănină afumată, cu răchie și cu bani. Toate erau strânse și contabilizate strict iar spre seară, se intra în cămin unde se organiza „Balul Cornilor”. La această petrecere, cu muzică populară și joc, se alătură și sătenii. Petrecerea cu măşti se ţinea până târziu în noapte. Oamenii mascaţi reprezentau ,,sperietorile” ce aveau rolul de a alunga spiritele malefice, pentru a putea sosi un an mai bun.

Festivitatea populară, „Lunea Cornilor”, a fost un obicei vechi și dus din generație în generație în Lăpuşnicu Mare, cu origini străvechi şi care din păcate, a fost pierdut de cei din generația mea aflați vremelnic la putere. S-a pierdut de vreo doi ani din diferite motive. În Lăpușnic au avut loc schimbări, a venit o echipă tânără la conducere, iar tinerii şi-au dorit mult ca măcar anul acesta, Ziua Cornilor să reînvie, obiceiul să fie reluat iar tradiția să meargă mai departe. Tinerii au cerut ca şi administrația publică locală să se implice în organizarea evenimentului, dar au fost ignorați se pare, acest lucru nu s-a întâmplat.


Ziua Cornilor este o tradiţie, o comoară ce nu ar trebui uitată sau părăsită şi nici schimbată prin troc cu alte obiceiuri importate din alte ţări. Această sărbătoare din Lăpuşnicu Mare căreia nici bătrânii nu îi cunosc originile, este a noastră, ne caracterizează, ne defineşte şi prin ea ne simţim mai bogaţi, mai aleşi, mai altfel decât alţii. Și la urma urmei, de că să ne ascundem după degete: Aceste tradiţii şi obiceiuri vechi ne fac mai „exotici” în ochii europenilor şi altor naţii, putem atrage turiști în zonă, putem să repunem măcar cu atât și măcar prin asta Lăpușnicul pe hartă. Tradiţiile almăjane ca şi alte obiceiuri din Banat și din țară, sunt diferite de la o zonă la alta, după cum spune vorba ,,câte bordeie – atâtea obiceiuri” însă tocmai acest lucru ne face mai frumoşi, mai atrăgători şi mai originali decât alţii.

Poporul român a fost întotdeauna un popor credincios, fie că vorbim de ortodocși sau de catolici, iar majoritatea tradiţiilor şi obiceiurilor relaţionează cu sărbătorile religioase, îşi au rădăcina din credinţa străbună care se bazează pe iubire de Dumnezeu şi de aproapele nostru ca oameni.

A consemnat Adi Neagu

La realizarea acestui material, s-au folosit imagini si fotografii de pe retelele de socializare si youtube.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments