FERDINAND 1 – REGELE MARII UNIRI
Majestatea Sa Ferdinand I a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa in 1927.
Marea Adunare Naţională s-a întrunit pe 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba-Iulia Prin decretul nr. 3631 din 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand a ratificat Unirea Transilvaniei cu România
A NU SE CONFUNDA CU încoronarea sa ca rege al României Mari ( serviciul religios de la Catedrala din Alba-Iulia, in care momentul culminant a fost atins când regele Ferdinand şi-a pus pe cap coroana de oţel, căreia i s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, simbolizând unirea tuturor românilor „de la Nistru până la Tisa”, sub acelaşi suveran), drept consecinta a UNIRII TRANSILVANIEI CU RO de la 1 Dec 1918, care a urmat Unirii Bucovinei cu Ro (nov 1918) si a Unirii Basarabiei cu Ro prin decretul regal nr. 842 din 10 aprilie,prin care regele a promulgat actul unirii )
Astfel se înfăptuia România Mare, sub conducerea lui Ferdinand I „Întregitorul”, Regele României. Noul stat avea o suprafaţă de 295.049 km2 şi o populaţie de peste 16 milioane de locuitori
Marea Unire din 1918 a fost recunoscută în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris prin aşa numitul „Sistem Versailles”: Tratatul cu Germania de la Versailles (28 iunie 1919) [46], Tratatul cu Austria de la Saint-Germain (10 septembrie 1919) , Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly (27 noiembrie 1919) [48], Tratatul cu Ungaria de la Trianon (4 iunie 1920)[49], Tratatul cu Turcia de la Sèvres (10 august 1920), toate acestea reîntregite prin Tratatul de la Paris din 20 octombrie 1920.