Simpozionul ,,Iubirea creştină” – drum al devenirii, drum al prieteniei, drum al iubirii spirituale a aproapelui

Facebook Tweet LinkedIn Email Print

De multe ori, se spune că anumite momente din viața fiecăruia sunt menite să deschidă noi orizonturi, să dezvăluie, prin firescul lor, fețe ale realității şi drumuri ale devenirii ce se doresc a fi descoperite în totalitate. Un astfel de moment a fost Simpozionul ,,Iubirea creştină”, desfăşurat în perioada 23-25 septembrie la Băile Herculane, la care au participat 160 de elevi din cadrul Colegiului Naţional „Traian Lalescu” Reşiţa.

Cărările credinței ne-au purtat către nebănuite culmi ale prieteniei şi colegialității. Astfel, am descoperit cu adevărat ce înseamnă principiul unității şi al cunoaşterii interpersonale, principii care stau la baza formării şi dezvoltării armonioase a fiecărui tânăr. Pe tot parcursul întâlnirii ne-am bucurat de prezenţa domnului inspector şcolar general în Ministerul Educației Naționale și Cercetării ştiințifice, prof. Vasile Timiş, care a participat la simpozion în cadrul marii noastre familii. Primul popas în drumul nostru l-am făcut la Biserica Sf. Iosif cel Nou de la Partoș din Reşiţa, unde ne-am întâlnit cu Preasfinţitul Părinte Lucian Mic, Episcop al Caransebeşului, primind binecuvântarea şi mesajele de susţinere ale acestuia.

La această întâlnire a participat şi domnul primar al oraşului Reşiţa, Ioan Popa, care ne-a încurajat spre continuarea acestui minunat proiect. Odată ajunşi la Herculane am participat la o conferință susținută de Georgian Popovici, absolvent al Colegiului Național „Traian Lalescu” din Reşița. Acesta ne-a reamintit de iubirea necondiţionată a părinților pentru noi: ”Să zicem că, Doamne fereşte, aveți un accident grav. Eu vă garantez că singurii care vor rămâne alături de voi şi vor face, cât ei trăiesc, tot ce pot pentru voi sunt părinții. Prietenii vor pleca, pentru că ei îşi văd de viața lor. E cumva poate normal… Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar singurii care rămân alături de voi sunt părinții.” sunt vorbele lui George care ne-au făcut să izbucnim în lacrimi. Spre finalul conferinței, ne-a lansat o “provocare” care consta în trimiterea unui mesaj părinților în care să le mulțumim pentru tot ceea ce fac pentru noi. La rândul său, a acceptat propria provocare, spunându-ne că părinții lui nu se aşteaptă la un astfel de mesaj.

A doua zi, conferința despre iertare susţinută de Teodora Potocean, elevă a Colegiului în clasa a X-a, a oferit cadrul unei dezbateri constructive, dar şi emoționante prin care am pătruns în lumea credinței. Prin problematica abordată, am înțeles că iertarea este cunoaştere şi angajament orientat spre o adevărată şi deplină realitate a iubirii de aproape. Concret, Teodora ne-a propus să ne gândim la o persoană pe care nu am putut încă să o iertăm şi să o ducem, mental vorbind, în locul în care noi ne simţim cel mai bine. Nu a fost uşor să facem acest exerciţiu, să acceptăm şi să iertăm persoana care ne-a greşit. Mai mult, Teodora, ne-a sugerat să scriem numele acestei persoane pe un bilet şi să aruncăm acest bilet în focul de tabără din acea seară, acest act simbolizând iertarea acelei persoane.

Am avut prilejul să trecem prin filtrul propriei gândiri şi trăiri cele aflate, discutând în echipele de lucru, exprimând păreri şi opinii, argumentând şi acceptând argumentele celorlalți. S-a resimţit mândria colegilor din clasa a IX-a, a bobocilor, de a-şi reprezenta echipa şi de a oferi feedback tuturor participanților despre cele discutate alături de colegii de grupă, boboci care, deşi emoţionaţi, au vorbit cu lejeritate în faţa zâmbetelor calde şi a aplauzelor cu care au fost primiţi de prietenii mai mari.

Spre seară am avut parte de o discuţie liberă cu un călugăr, fost elev al liceului nostru, care ne-a împărtăşit din experienţa sa de viaţă, în liceu şi mai târziu, despre regăsirea lui Dumnezeu. Concluzia trasă în urma discuţiei a fost faptul că toate căutările şi frământările noastre, presărate cu excese uneori, ascund de fapt căutarea disperată a noastră, a tinerilor, de a ne forma ca oameni şi că acest deziderat este posibil doar în prezenţa lui Dumnezeu.

Şi cum se putea continua mai bine această bucurie a sufletului resimţită pe parcursul zilei dacă nu print-un magnific foc de tabără? Ne-am adunat cu toții, ca o mare familie, pe lângă focul ale cărui flăcări păreau că aduc lumină din ceruri şi am ascultat ca vrăjiți cântecele creştine ce răsunau, încălzindu-ne inimile. Gândurile noastre păreau a fi scânteile ce se desprindeau din vâlvătaie, iar focul, prin magia sa, întreținea atmosfera. În acele momente am simţit ceva special, am simţit bucurie şi pace şi am realizat ce înseamnă întâlnirile de la Herculane, respectiv un moment de respiro, de deconectare de la viaţa cotidiană, care ne îndeamnă să reflectăm la ce se întâmplă în jurul nostru, la cum putem avea o influenţă pozitivă asupra a ceea ce ne înconjoară. În dimineața următoare am participat la Sfânta Liturghie săvârşită în biserica din comuna Mehadia, unde ne-a onorat cu prezenţa sa şi domnul primar al comunei. Am resimţit curiozitatea credincioşilor participanţi la Liturghie, intrigaţi de posibilitatea ca 160 de tineri să se reunească periodic la Herculane, pentru a discuta şi dezbate despre propriile probleme şi, mai ales, pentru al cunoaşte pe Dumnezeu.

Binecuvântarea primită din partea Episcopului Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Lucian Mic, discursul domnului primar Ioan Popa, interesul arătat de Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, prin inspectorul şcolar general, precum şi dorinţa de a ne cunoaşte a preotului paroh al Biserici cu hramul Sfântul Nicolae din Mehadia şi a domnului primar al comunei Mehadia, ne-au făcut să vedem şi să înţelegem că aceste simpozioane nu sunt importante doar pentru noi, ci şi pentru întreaga comunitate creştină şi ne-au conferit forţa necesară pentru a continua pe drumul spre unitate.

Această scurtă perioadă petrecută la Băile Herculane a reprezentat un prilej de introspecție, o posibilitate de cunoaştere atât a sinelui, cât şi a celorlalți, iar dintre toate aspectele impresionante, cel mai mult s-a remarcat spiritul de solidaritate şi colegialitate dintre participanți. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără sprijinul nemijlocit al domnului pr. prof. Nicolae Chiosa, căruia îi mulțumim pentru căldura cu care a organizat acest eveniment.