Alegerile, „olimpiada” dezamăgirilor

Acum 20 de ani.


Jocurile Olimpice din Sidney, din anul 2000, au fost marcate, dacă vă amintiți, de erori prostești și corupție. La gimnastică, capra pentru sărituri a fost reglată cu câțiva centimetri mai jos și mai multe sportive s-au accidentat în timpul repetițiilor și concursului. Annika Reeder s-a accidentat foarte grav și a fost nevoită să abandoneze competiția. Greșeala a fost descoperită de australianca Allana Slater, iar concursul a fost reluat după ce aparatul a fost reglat.
Andreea Răducan, a noastră, a executat exercițiul înainte ca greșeala să fie corectată, dar a refuzat să repete evoluția și a continuat cu prestații de top la bârnă și sol. La sfârșitul competiției de individual compus, primele trei locul erau ocupate, în ordine, de Răducan, Amânar și Olaru. Deci, ale noastre.
După, Comitetul Olimpic Internațional anunța că Andreea Răducan era pozitivă la pseudoefedrină, care era la vremea respectivă o substanță interzisă. O substanță care, însă, nu putea provoca absolut nimic performant, compus dintr-un banal Nurofen. A fost eliminată din concurs, iar medalia de aur a fost acordată Simonei, Maria Olaru a primit medalia de argint și o chinezoaică medalia de bronz.


Doctorul echipei naționale a fost găsit vinovat, iar decizia abuzivă a fost atacată la Curtea de Arbitraj Sportiv care a dedus că gimnasta nu a fost avantajată deloc datorită antiinflamatorului pe care l-a luat pentru răceală, dureri și temperatură. Hotărârea Comitetului Olimpic Internațional de retragere a medaliei de aur nu a fost anulată niciodată.


După 20 de ani.


Alegeri cu un partid de guvernământ, fără susținere reală în Parlament, începe pe cai mari proiectul de „relansare” al țării. Vine un virus chinezesc și ne pune pe butuci. Tot. Economia, școala, viața. Decizii proaste, hotărâri dezavantajoase pentru oamenii simpli, pentru afacerile mici și pentru oamenii care chiar muncesc, bisnisuri cu echipamente medicale, afaceri cu măști și dezinfectanți, jeg și delăsare, numiri politice în funcții cheie și hold pe tot ce e mai important în viața unei societăți active: educație. A, și închiderea piețelor, unde oricum 6 zile din 7 bătea vântul mai ceva ca-n supermarketurile pe care nu le-a deranjat nimeni, deși clienții stau umăr la umăr la bandă, 8 din 7. Bun lobby. Alegeri pe 6, Moș Nicolae adusese cu o seară înainte cadouri, dar nu celor cu puterea.


Acum.


Poporul român e Andreea. Trădat, izolat, marginalizat și stresat, lăsat needucat, sprijinit spre deloc în demersul antreprenorial, iar școală, of școala… doar ipostaza clădirii, ca loc de desfășurare a unui scrutin, salvează băncile copiilor de praful amestecat cu dezinfectant de la o licitație trucată.
Și vă întrebați de ce doar 5 milioane 800 de mii de oameni au ștampilat? Vă întrebați de ce scorurile acestea? Sau de ce sondajele de săptămâna trecută nu aveau legătură cu sociologia? Pentru că nu e despre cine poate, ci despre cine trebuie. Ceea ce e deprimant.
Eu vreau medalia Andreei Raducan înapoi.

Bogdan Alecsandru

Comentarii

comentarii