Aruncati o privire si aici daca aveti timp – De la lovitura de stat la invazia străină: Trădarea securității în decembrie 1989

Când am participat la Zilele Rezistenței anticomuniste, o manifestare științifică de excepție la Mănăstirea Sâmbăta de sus, unde mi-am lansat biografia teologică despre Valeriu Gafencu, am avut onoarea să asist la lansarea unei cărți incitante ”Trădarea Securității în Decembrie 1989” scrisă de istoricul și profesorul universitar Corvin Lupu, un admirator a eroicei lupte armate din Munții Făgăraș în perioada bolșevică. S-a legat imediat o amiciție între noi și chiar i-am spus că am scris acum un an de zile un editorial în care susțineam tezele sale expuse în carte fără să o citesc. I-am și spus lui Corvin Lupu: ”Noi gândim la fel!”

Din cercetările și lecturile mele despre așa zisa revoluție din decembrie am ajuns la concluzia că Securitatea a trădat România în decembrie 1989, iar Iulian Vlad în loc să moară la post apărându-și țara și onoarea de ofițer a preferat să treacă de partea puciștilor controlați și manevrați de puterile străine, care doreau înfeudarea și transformarea țării noastre într-o colonie bananieră de babuini sau piață de desfacere așa cum a ajuns astăzi sub noua conducere sovietică, dar cu centrul la Washington.

Cartea ”Trădarea Securității în Decembrie 1989” scrisă de Corvin Lupu este rodul unor cercetări aplicate asupra documentelor și surselor legate de evenimentele din 1989, cu o acribie de istoric de sorgintea lui David Prodan, foarte atent la detalii. Cartea lui Corvin Lupu apărută la Editrua Elion anul trecut s-a bucurat de un real succes la public și pentru că este cursivă și documentată exhaustiv. Nu intru în detaliile expuneii istoriografice pentru că vreau să vă las pe voi să o citiți și să o descoperiți. Cu un curaj demn de un istoric patriot, puțini rămași în ziua de azi, Corvin Lupu demantelează teoria falsă a puciștilor din decembrie 1989 că au fost emanații unei revolte populare. Mai mult, Corvin Lupu descrie într-o manieră polițistă întreaga încrengătură conspirativă a incidentelor din decembrie 1989.

Cheia de boltă a dovezilor privind implicarea ”agenturilor străine” în decembrie 1989, despre care Ceaușescu a vorbit dar noi manipulați de Europa Liberă, oficina CIA, nu l-am crezut, este operațiunea ”Trandafirul”, adică arderea celor 40 de agenți străini la ordinul Elenei Ceaușescu în crematoriul Cenușa. Agenții provocatori veniți din Ungaria, Anglia, Iugoslavia, Bulgaria și URSS au fost punctual executați de batalionul de cercetare și diversiune de la Buzău în 17/18/19 decembrie 1989. Nici până astăzi cadavrele acestor agenți străini veniți în sprijinul lui Laszlo Tokes la Timișoara nu au fost revendicați, nici de familiile din Banat așa cum susținea capul puciștilor Ion Ilici Iliescu, nici de serviciile secrete străine implicate în evenimentele din decembrie 1989.

Corvin Lupu descrie cu lux de amănunte implicarea agenturilor străine în provocările la răscoala populară din decembrie 1989. În primul rând au fost cei peste 30.000 de ”turiști” sovietici, apoi agenții gherilei urbane antrenați de AVO în Ungaria lângă Balaton, formată din transfugi maghiari din Ardeal, iugoslavii care doreau să pescuiască în apele tulburi din Banat, bulgarii la comanda Moscovei, dar și agenți francezi, vest-germani, olandezi sau americani. La Malta, Gorbaciov și Bush și-au împărțit Europa ca predecesorii la Yalta. Ei au cerut capul lui Ceaușescu și l-au primit. E amuzant cum au jucat teatru ipocrit americanii trimițând un avion ca să-l ia pe Ceaușescu bolnav de diabet de pe Otopeni, asta în timp ce invadau la înțelegere cu sovieticii Panama. Ceaușescu nu a ajuns la Washington că nu a dorit un director de editură tehnică???

Corvin Lupu vine cu dovezi indubitabile nu numai că Securitatea a trădat în decembrie 1989, lăsând pe Ceaușescu și țara pe mâna agenților străini, avangarda multinaționalelor de azi, dar și capi ai armatei. În ultimii ani, Victor A. Stănculescu, cu bunici ruși, își petrecea concediile la lacul Balaton punând la cale puciul împreună cu miniștrii apărării din Tratatul de la Varșovia. Despre complot știa și adjunctul șefului statului major Ștefan Gușă. Ceea ce aduce în plus Corvin Lupu față de Grigore Cartianu în analiza evenimentelor din 1989 este faptul că complotul antiromânesc a fost mult mai amplu decât s-a crezut inițial. Deja în toamna lui 1989 o parte a conducerii Armatei și șefii Securității în ansamblu au trecut de partea intervenționiștilor străini pentru a se pune în fruntea țării o garnitură sovietică, multietnică, pentru a se da liber apoi la accesul exploatării resurselor naturale și umane ale României către companiile transnaționale.

Încă din data de 19 decembrie 1989 conducerea armatei, excluzându-l pe generalul Milea lucra pentru puciștii gorbacioviști. De fapt, pe 22 decembrie 1989, la ora 10.00, Ceaușescu a fost deposedat de putere prin ordinele lui Stănculescu, fuga cu elicopterul a fost în realitate o sechestrare. Ceaușescu și soția au dorit să moară în CC și să le explice oamenilor că are loc o lovitură de stat. Ei au fost de fapt luați pe sus de brațe de către aghiotanți și urcați în elicopeterul lui Maluțan care i-a lăsat în câmp, culmea ironiei istoriei, la ”ia-mă nene” la ocazie, fiind părăsiți de ”spp-iștii” lor de atunci. Deja la ora 10.00, pe 22 decembrie 1989, generalii sovietici s-au instalat în sediul MAPN și au preluat conducerea Armatei Române, ca apoi Stănculescu la ordinul Moscovei să cedeze puterea directorului editurii tehnice Ion Ilici Iliescu, care l-a pus șeful armatei pe generalul Militaru, șeful agenturii militare sovietice, desconspirat încă din 1979 în dosarul Corbii.

Sovieticii nu mai trebuia să vină cu trupe, ei erau deja la butoane prin trădătorii din interior. Povestea cu terorismul și diversiunea cu susținătorii lui Ceaușescu a fost o regie ca să mai moară 1000 de oameni nevinovați pentru a se justifica preluarea puterii ca salvatori ai patriei de către garnitura neo-bolșevică. Corvin Lupu depășește teza lui Grigore Cartianu privind o lovitură de stat moscovită în decembrie 1989 și susține de fapt că am asistat la o invazie străină pe teritoriul României, la un război asimetric condus de Moscova, în colaborare cu agenturile maghiare, iugoslave, bulgare, vest-germane, franceze, britanice sub umbrela SUA, care era singura țară capabilă să declanșeze în 1989 războiul electronic, așa cum a făcut-o în Golf peste un an.

Capii Armatei și Securității au trădat pentru că aveau informații că nu se pot pune cu forțele marilor puteri și a aliaților lor din vecinătatea noastră care pescuiau în ape tulburi, ca Ungaria să ia Ardealul. Românii au ieșit în stradă în calea gloanțelor fără să știe că participă la o regie macabră pusă la cale de marile puteri. Corvin Lupu sesisează corect despre implicarea sovietică în România și despre buna colaborare sovieto-americană în înlăturarea lui Ceaușescu, nu rusească așa cum unii martori fac declarații. E interesant exemplu documentar cu tânărul locotenent colonel rus de la KGB, Vladimir Putin care e nevoit să ardă arhiva agenturii sale secrete din Dresda, dându-și seama că conducerea sovietică de la Moscova conlucrează împreună cu Washingtonul în perfectă armonie. În ciuda opoziției Moscovei, Vladimir Putin preferă ca arhiva să nu cadă în mâna inamicului după prăbușirea regimului din DDR, chiar dacă liderii doreau ”indiferent” ca aceasta să ajungă în mâna vest-germanilor.

Deja în 1989 regimul sovietic nu se mai identifica cu Rusia istorică. Nu mai așa putem explica bunele relații între bolșevicul Silviu Brucan care se plimba ca un bun propagandist al regimului sovietic pe axa Washington, Londra și Moscova pentru înlăturarea prin asasinare a lui Nicolae Ceaușescu, care în naivitatea sa credea în mitologia proprie creată, că poate rezista de unul singur ca un voievod medieval la ”invazia” agenturilor străine coordonată de Moscova și cu butoane la toate marile puteri vest-europene. Singura instituție care a rămas fidelă lui Ceaușescu a fost Miliția, fapt pentru care conducerea ei, generalii Nuță și Mihalea au fost uciși și arși de vii în elicopterul și care erau transbordați spre București de la Arad, de către puciștii lui Militaru și Iliescu, drept răzbunare și semnal pentru toți liderii militari care nu trec de partea sovieticilor și a invadatorilor. Așa se explică că în după amiaza zilei de 22 decembrie doi milițieni au încercat să-i salveze pe soții Ceaușescu într-o dacie albă ascunsă în stufărișul de lângă un sat dâmbovițean. Până la urmă la ordinul Armatei și Securității care au conlucrat la sprijinirea invaziei străine l-au reținut pe Ceaușescu în unitatea militară încă de la ora 19.00, în 22 decembrie 1989, când Ion Ilici Iliescu ne vindea gogoși bolșevice la televizor cu tiranul care nu se știe unde stă ascuns și securiștii lui trag în popor.

Iliescu și puciștii știau foarte bine că niciun securist nu a sărit să-și apere comandantul suprem și țara în decembrie 1989, ei trădând statul român și drept răsplată după simulacrul de procese au primit dreptul să facă afaceri veroase și prospere, devenind îmbogățiții revoluției de azi pe care îi cunoaștem cu toții. Interesentul expozeu al lui Corvin Lupu e de un curaj științific și istoriografic de apreciat. Un singur lucru poate aș reproșa cărții, că nu cadrează incidentele invaziei din decembrie 1989 împotriva României în contextual international și geopolitic. România nu putea rămâne ca și Coreea de nord, o țară izolată în Europa, chiar dacă represiunea inițial ar fi reușit. România era atunci încă membră a Tratatului de la Varșovia și în CAER.

România lui Ceaușescu ”trebuia să cadă” și cu ajutorul marilor puteri și a aliaților a căzut. Nici SUA, nici URSS, nici Germania federală nu ar fi acceptat un stat national-comunist să stea în calea formării Uniunii Europene. Coreea de nord rezistă și acum că vrea China să aibă un exemplu negativ pentru poporul său că poate fi mai rău, iar o Românie izolată în Europa condusă de Ceaușescu cu tancurile pe stradă în fața unui popor care dorea alimentare pline, televizoare color, video, libertatea presei, pașapoarte și cola, era greu să reziste, chiar dacă tiranul după ce a fost asasinat a lăsat patru miliarde de dolari în caserie ca să se bucure de delciile puterii sovieticii Iliescu, Roman, Măgureanu sau Brucan. Vae victis! Felicitări lui Corvin Lupu, care cu această carte a intrat în tagma istoricilor români profesioniști care nu se tem să spună adevărul. Tot mai puțini istorici au curajul să scrie cărți pe documente, nu pe burse europene.

Ionuț Țene
napocanews.ro

Comments

comments

Powered by Facebook Comments