Cascadele Beusnitei, Ochiul Bei şi tunelurile de la Potoc luate cu asalt de sute de turisti VIDEO

În sud-vestul extrem al ţării şi al judeţului Caraş Severin, acolo unde se găseşte cea mai compactă suprafaţă calcaroasă din România, cu o suprafaţă de peste 800 de km pătraţi, se afla un loc miraculos în mijlocul celei mai frumoase şi fascinante, printre ultimele – păduri virgine din Europa. Mai exact, minunăţia se află la îmbinarea laturilor sudice ale munţii Aninei şi cea nordică a munţilor Locvei.
Pe apa râului Bei, locuitorii din satul Potoc au construit mori pe apă în care îşi măcinau porumbul şi grânele. Pentru a ajunge la moară, sătenii din Sasca au săpat cu târnăcopul patru tunele în piatra muntelui. Nu se inventase încă dinamita. Acestea se mai văd şi azi şi scurtează distanţa dintre Bei şi Sasca cu peste 20 de km.


SE pare că acestea au fost construite de către daci și romani, dar altă variantă spune că ar fi fost construite în secolul al XVI lea în timpul ocupaţiei otomane a Banatului. Cert este ca acestea sunt unice în ţară şi sunt un punct de atracţie al zonei turistice a Banatului de Sud.

La 5 km se afla Lacul Ochiul Bei. Lacul aflat între arbori falnici, are diametrul de circa 20 de metri şi adâncimea de aproape 8 metri – dar apele au o transparenţă aparte, o culoare albăstruie şi, lucru curios, nu îngheaţă niciodată. Se spune că acolo şi-ar fi pierdut ochiul un Beiul cetăţii de la Socolari unde era garnizoana care se îndrăgostise de o ciobăniţă localnică.

De fapt, în realitate, în lac se află un izvor, un izbuc- care împrospătează mereu apele lacului şi face ca apa lui să aibă o temperatură egală şi vara şi iarna. Mai mult chiar, vara, apa are în jur de 3- 4 grade, iar iarna, temperatura apei ajunge şi la 10 grade peste zero. Se spune că în noaptea de Sânziene, la Ochiul Beiului se strâng, se-mbăiază şi dansează ielele pădurii. Ele sfârşesc jocul din noaptea sfânta înainte de ultimul cântat al cocoşilor.

Lângă lac, pe o costa calcaroasa de câteva sute de metri, sunt cascadele Beusnitei. Apa pleacă din vârf din cascada principala acoperită cu muşchi şi se revărsa pe coastă la vale. Solul calcaros da apei culori ireale- de la spumele de culoarea perlei şi până la albastru şi verde turcoaz.

Pe timpul verii debitul cascadei scade, iar în această perioadă are un debit foarte mare lucru ce-i da o frumuseţe ireală. În zona se afla o păstrăvărie şi un mic local unde se poate servi peşte proaspăt prăjit. campingul oferă peste 200 de locuri de parcare iar Romsilva are acolo o cabană cu 30 de locuri. Aceştia au la dispoziţie o bucătărie dotată cu tot ce este nevoie pentru pregătirea hranei.

În zona se afla o mică terasa unde se pot servi preparate la grătar şi păstrăv prăjit. Totul la preţuri foarte modice. Tot aici se găsesc băuturi răcoritoare si bere. Toate reci, de la frigider. Cazarea se poate face la cabana Romsilva sau la cort, in terenul de camping. Tariful pentru o nospte este de 100 de lei camera la cabană si 10 lei in camping. Acolo a fost instalat un foisor unde sunt prize de curent electric și mese cu banci in caz de vreme ploioasă.

Acest weekend înseamnă practic deschiderea sezonului turistic de primăvară în acest loc mirific. Nimeni nu se aştepta la un asemenea aflux de turişti romani şi străini. In zonă au fost câteva sute de turisti, romani si straini. Acest lucru poate fi dovedit cu numărul mare de bilete vândute de rangerii Parcului National la podul Beiului.

De menționat este un aspect care nu face cinste celor ce administrează zona, mai exact, Parcului Naţional. Cale de 5 km, de la pod şi până la păstrăvărie, nu găseşti un coş de gunoi, o bancă sau o toaletă amenajată. Există câteva tomberoane la podul Bei și atât. Noroc cu cabana Direcţiei Silvice de la păstrăvărie. Acolo, la locul de campare, exista două toatele ecologice, dar acestea nu sunt ale Parcului. Totul ține de bunăvoința pădurarului. Să nu uităm că la vară, în locul de camping, vor fi sute de turişti ,,cu bilet de la Romsilva,, şi atunci, gata cu accesul celorlalți la toalete. Credem că această stare de lucruri trebuie să înceteze și lucrurile să revină la normalitate.

Un alte aspect negativ este drumul de acces de la intersecția cu DN57 și până la Sasca. Drumul care este al Consiliului Judeţean, este plin de gropi, de denivelări și este greu de parcurs. La fel este porțiunea de drum de la podul Bei şi până la locul de campare. Nici să nu vă gândiți să intrați acolo în cazul în care mașina voastră are garda joasă. În secunda doi ați rămas suspendați sau vă alegeți cu baia de ulei spartă.

Comentarii

comentarii