Câteva lucruri mai trăznite despre frumusete pe care nu le știați
Frumusetea este acel ceva special care, de-a lungul timpului, a provocat razboaie si crime, a starnit pasiuni si invidii, a facut parte din istorie si chiar a scris-o.
Tocmai de aceea, oameni, dar mai ales femeile, au fost dispuse sa faca orice doar de dragul de a fi frumoase.
Numele persoanei care realiza machiaje in Egiptul antic este derivat din cuvantul „Sesh”, care inseamna „a scrie, a grava”. Aplicarea machiajului era un procedeu foarte serios in acea perioada si necesita multa acuratete. De exemplu, colorarea buzelor era la fel de migaloasa ca scrierea pe un zid.
Tot in Egiptul antic, parfumul avea atat intrebuintari cosmetice, cat si medicale. Kyphi, unul dintre cele mai faimoase parfumuri egiptene era facut din flori, miere, vin si mure. Parfumul era folosit si pentru a trata problemele ficatului, rinichilor si ale intestinelor.
Grecii din antichitate erau innebuniti dupa parul blond. Cum nu multi greci aveau parul blond natural, erau dispusi sa faca orice pentru a obtine culoarea dorita. Astfel, pentru a-si decolora parul, femeile foloseau o mixtura de plante sau arsenic. Podoaba capilara era spalata cu un amestec de cenusa, ulei de masline si apa.
Legumele, fructele si produsele animale au fost, si inca sunt, folosite pentru a obtine produse cosmetice. Iaurtul se foloseste pentru a trata acnees, sucul de castravete elimina pistruii si urzicile fierte lasa tenul neted si luminos. Intr-un timp, femeile incercar sa scape de riduri cu amestecuri de ceara si ulei de migdale sau chiar grasime de crocodil.
In perioada Heiana, frumusetea unei femei japoneze era direct proportionala cu lungimea parului. Lungimea ideala era cea care depasea zona taliei cu 30 de centimetri.
In perioada renascentista, femeile din Italia au creat produsul ideal pentru buze si obraji. Ele foloseau carmin, lemn de santal, cinabru in amestec cu ceara sau grasime pentru a obtine produsul dorit. Procesul era complex, insa culoarea rosie rezista pe buze si/sau obraji timp de o saptamana, chiar daca femeia se spala pe fata.
In Spania, bronzul nu a fost intotdeauna „la moda”. In fapt, in „Secolul de aur”, femeile erau disperate sa aiba tenul cat mai alb. Pentru a obtine si mentine un ten de portelan, fetele tinere mancau argila, desi aceasta le provoca anemie sau cloroza. In secolul al XVIII-lea, si femeile din Franta isi doreau cu ardoare o piele cat mai „laptoasa”. Chiar si Maria Antoaneta folosea straturi groase de pudra alba pe piele, pentru a obtine efectul dorit. Pudra alba era combinata cu ceara, grasime de balena sau ulei vegetal, pentru a-i oferi consistenta si pentru o aderare mai usoara pe piele.
Inainte de aparitia fixativului pentru par pe piata cosmeticelor, femeile isi faceau parul sa stea in pozitia dorita prin doua metode: fie il ungeau cu brilliantina, fie foloseau un spray mecanic cu selac dizolvat in apa si alcool.
Un studiu din 1991 a aratat ca femeile politician care au angajat makeup artisti si fotografi de la Hollywood au avut mai mult succes la alageri. Acest lucru a fost posibil deoarece doamnele aveau sprancenele ingrijite, au purtat anumite bluze si au zambit mult.
Afla si alte lucruri la fel de interesante cu un simplu clik AICI:http://femina.rol.ro/lucruri-nebunesti-despre-frumusete-36480.html