Cine uită – nu merită !
Ce contează dacă are titlu dacă nu are sentimentele?,… poate părea patetică multora această interogație, deși ea dezvăluie o lume ce se depersonalizează treptat… Cauzele? Desigur sunt importante, dar efectul este năucitor… în timp.
A murit un om, un jurnalist, un fel de Mecena al radioului reșițean, fiindcă l-a înfăptuit, l-a iubit și din interior și din exterior… un jurnalist a cărui voce rămâne în Fonoteca de Aur a Radio România… și a Radio Reșița.
Despre CV-ul său este greu de realizat un scurt sumar, dar personalitatea sa este și mai greu de ignorat, mai ales când radioul său de suflet, copilul său, încă se poartă în mare parte, în hăinuțele, mentorului său, încă are credibilitatea moștenită de la Doru Dinu Glăvan și nu puțini sunt cei care spun și azi, Radio Reșița – Dragostea Mea…,
Care este criteriul deontologic, uman sau personal după care se poate trece sălbatic peste un moment ce-a îndoliat întreaga breaslă a jurnaliștilor români?
Greu de presupus, fiindcă oricine se ghidează în viață și în funcții – plătite bine din banul public – după niște criterii – mai pretențios spus, principii, nu își permite să persifleze memoria unui jurnalist și a unui om… nu poate pur și simplu, nu acceptă această dezonoare, nu se eschivează de la un gest în primul rând de respect pentru instituția în care activează și pentru cel care a făurit-o. Dacă a acceptat avantajele sociale ale demnității publice, atunci la pachet vine și obligația morală de a respecta un protocol, fie și măcar simbolic, de a da Cezarului ce este al Cezarului…
Și dacă am amintit de Cezar, cu siguranță nu este vorba despre un Brutus… chiar și în astfel de situații istoria ne arată că nu oricine sau oarecare poate ieșii din straiele vremelnice ale unei funcții… iar un om ca Doru Dinu Glăvan mai are multe de spus chiar și din eternitate, în schimb alții rămân prizonierii propriei claustrofobii morale…
În fond, atât au putut, un articol – comunicat de presă în care anunțau decesul Președintelui U.Z.P.R.-Doru Dinu Glăvan… în rest niciun moment de doliu, o emisiune, o zi dedicată celui care le-a dat șansa unui loc de muncă, pentru unii o rampă de lansare în Agora mondenă…,
Ce contează dacă are titlu dacă nu are sentimentele?,… poate părea patetică multora această interogație, deși ea dezvăluie o lume ce se depersonalizează treptat… Cauzele? Desigur sunt importante, dar efectul este năucitor… în timp.
Același timp, care nu a mai avut răbdare cu regretatul Doru Dinu Glăvan…, împarte în felul său memoria lumii între cei care merită și cei care nu merită… pentru că cine uită, nu merită!
Anca Bica Bălălău