Concesionarea PETROM expiră în 2013, ce vor face politicienii pentru a redobândii ce am pierdut?
Pentru cei care stiu dar, in special, pentru cei care nu stiu, pentru ca nu citesc decat ceea ce le confirma defularile!
Năstase: Obligaţia de privatizare a Petrom a fost asumată de Băsescu
Într-o nouă postare pe blog, Adrian Năstase scrie că a venit timpul ca petrolul românesc să fie din nou al românilor. Prin contractul de privatizare s-a concesionat exploatarea unor perimetre, nu s-a „vândut” petrolul, afirmă Năstase.
Concesionarea a fost acordată pentru o perioadă de 10 ani, perioadă care expiră în 2013.
Fostul premier mai scrie că obligaţia de privatizare a Petrom a fost asumată de Traian Băsescu, prin celebrul Memorandum cu Banca Mondială din anul 2000.
„Am descoperit, de mult, că cel mai periculos lucru în viaţă este să iei decizii.
Dacă nu faci nimic, nu rişti nimic. Petrom este o lecţie dură în sensul ăsta”, scrie Năstase pe blog.
„Sunt conştient că mulţi şi-ar fi dorit ca Petromul să rămână, în continuare, ca Oltchimul, o „vacă de muls” pentru cei care, cu o generaţie înaintea lui Cristian Boureanu făceau bani din cumpărarea ieftină şi vânzarea scumpă către Petrom a staţiilor de benzină sau din contrabanda cu petrol, inclusiv prin vânzări către vecinii noştri. Aşa se face că, la momentul privatizării, Petrom – companie de stat – avea datorii către stat de peste 10.000 de miliarde de lei.
Este adevărat, obligaţia de privatizare a Petrom a fost asumată de Traian Băsescu, prin celebrul Memorandum cu Banca Mondială din anul 2000.
Nu vreau să-mi asum acest merit”.
Cum s-a ajuns la OMV
„Eram conştient de importanţa privatizării Petrom şi a stabilirii viitorului partener al acestuia. Spuneam, la momentul acela, „cine controlează Petrom, controlează economia; cine controlează economia, controlează politica din România”.
În acea perioadă, Lukoil preluase, deja, una sau două rafinării.
Îmi era clar că nu este bine ca tot sectorul de rafinare să fie preluat de firme dintr-o singură ţară. La fel, am gândit şi pentru sectorul siderurgic. Şi, se pare, am avut dreptate.
De aceea, am mers în Marea Britanie şi am discutat cu Tony Blair o eventuală privatizare cu British Petroleum. Dan Ioan Popescu a făcut o călătorie în SUA pentru a investiga, împreună cu oficialii americani, companii posibil interesate.
Pentru raţiunile prezentate mai sus, companiile respective nu au fost interesate
decât în cumpărarea staţiilor de distribuţie, cu alte cuvinte în piaţa de desfacere
pentru benzina şi motorina pe care o aduceau ei.
Aşa s-a ajuns la OMV, pe ideea unei companii integrate regional în Europa Centrală (România – Austria – Ungaria) care să poată să reziste concurenţei marilor firme transnaţionale din Occident şi din fosta URSS”.
Să ne luăm înapoi petrolul şi gazele…
„Timp de 8 ani, tot felul de idioţi au afirmat că „am vândut” petrolul românesc.
Mai nou, şi gazele româneşti. S-au creat şi tot felul de legende. Pe una dintre ele, am auzit-o zilele trecute la televizor, la emisiunea simpaticului Florian Bichir.
Se făcea că Michael Guest venise la guvern să aducă un investitor pentru Petrom. Speriat, tot guvernul s-a ascuns prin birouri, iar eu, de teamă, aş fi plecat la Râmnicu Vâlcea. În timpul ăsta, Guest – în calitatea pe care i-o arată şi numele – se plimba pe culoare (aşa era, pe atunci, transparenţa – ambasadorii se plimbau pe unde vroiau în clădirea guvernului) şi s-a întâlnit cu un consilier, ascuns, dar care nu mai rezistase – ieşise să facă pipi.
În realitate, prin contractul de privatizare, s-a concesionat exploatarea unor perimetre, nu s-a „vândut” petrolul. Concesionarea a fost acordată pentru o perioadă de 10 ani (FMI ceruse, iniţial, ca durata să fie de 30 de ani, dar noi nu am fost de acord).
Această perioadă se încheie la sfârşitul anului 2013.
Asta înseamnă că putem să „ne luăm înapoi” petrolul şi gazele şi, poate, să reînființăm o companie naţională – care ar putea să fie eventual condusă de Ilie Şerbănescu – cel care comentează frecvent aceste aspecte, având şi experienţa de fost ministru al Reformei într-un guvern al CDR”.
Concluzie:
„Ca să fie clar, concesionarea (nu vânzarea) de petrol şi gaze către OMV
s-a făcut pe o perioadă de 10 ani. Această perioadă se încheie la sfârşitul anului 2013″.
sursa net Nick
Şi cum se sparge cartelul? Fie prin naţionalizarea Petrom-ului, fie prin înfiinţarea unei alte societăţi, care să exploateze resursele interne de petrol şi gaze.
Avem exemplul Argentinei, care tocmai a încheiat cu succes o astfel de operaţiune, chiar în domeniul petrolier, naţionalizând YPF-ul lor, în timp ce spaniolii de la Repsol au rămas bătând din buze.
Iată că se poate. Bineînţeles, nu faci nu astfel de gest fără să te aştepţi la represalii economice, dar în ultimă instanţă se poate şi aşa, de ce nu? Măcar arătaţi naibii o coloană vertebrală, ceva.
Şi dacă măsurile luate până acum sau zvârcolelile Guvernului, mai de faţadă sau mai reale au stârnit doar priviri condescendente din partea monopoliştilor, o asemenea perspectivă s-ar putea să le îngheţe zâmbetul de pe feţe.
Cartelul benzinarilor poate fi spart. Iată CUM!
gandeste.org