CRISTI CHIVU, IN NUMELE TATALUI- PORTRET DE LUPTĂTOR-

Când, în vara lui 1999, Cristi Chivu a fost anunţat ca noua achiziţie a celor de la Ajax Amsterdam, pentru foarte multă lume a fost o surpriză. Tânărul Chivu apăruse de puţin timp în fotbalul mare, juca la Universitatea Craiova, după ce debutase la CSM Reşiţa şi nu părea să ajungă subiectul unui transfer la o echipă mare.

Dar băiatul de 19 ani fusese urmărit atent de clubul olandez nu numai la meciuri, ci şi la antrenamente şi chiar fusese monitorizat şi pentru ceea ce făcea în timpul liber. Ce preocupări extra-fotbalistice avea, ce pasiuni, cum îşi petrecea timpul liber.

Olandezii au vrut să transfere nu numai un fotbalist bun, ci şi un caracter solid. Astfel, începea o frumoasă aventură, care urma să aducă mari satisfacţii şi mândria de-a avea trecut în palmaresul personal nume de echipe precum Ajax Amsterdam, AS Roma şi Internationale Milano. Trebuie să recunoastem, un CV impresionant, mai ales că prin curţile acestor mari cluburi Cristi n-a trecut doar pentru un împrumut de 6 luni sau pentru un retur de campionat. La Ajax a jucat în perioada 1999-2003, la As Roma între 2003-2007, iar la Inter între 2007-2013, deci ani buni, ani în care a dat randament, altfel aceste echipe nu te ţin pe un salariu mare atâta vreme doar pentru că eşti un tip serios. Ok, contează foarte mult şi această latură, dar oricât de mare caracter ai fi, daca nu există valoare, nu te ţine nimeni pentru atâta vreme.

Iată că, zilele trecute, printr-un anunţ oficial, clubul Internationale Milano anunţă că se va desparţi de internaţionalul român. Presa internaţională îl dă pe Cristi ca şi transferat la Galatasaray, locul unde mulţi români au lăsat amintiri frumoase, şi pare echipa unde, din punct de vedere financiar, să-ţi închei cariera. Clubul de pe malurile Bosforului poate oferi încă un climat de performanţa, dar numai la un anumit nivel, deci tocmai bun pentru jucători cu nume, dar peste care anii au început să se adune şi calităţile fizice nu mai sunt la un anumit standard.

Nu ştim unde va ajunge să joace Cristi, nu ştim nici măcar dacă mai are chef de-o nouă aventură, la urma-urmei, pe toţi ne ajunge, la un moment dat, o saturaţie şi-o lipsă de motivaţie şi mai simţim nevoia unei pauze. Dar copilul care-şi pierdea tatăl la vârsta de 17 ani şi îi promitea acestuia, înainte de-a muri, că va ajunge un bun fotbalist, astfel încât tatăl să fie mândru de fiul său şi-n cealaltă viaţă, va şti ce să aleagă. Atunci când foarte tânărul Cristi Chivu a fost convins de Ilie Balaci să aleagă Craiova, în numele unei prietenii cu tatăl lui Cristi, Mircea Chivu, credem că nici Balaci n-a visat că fiul prietenului său va ajunge să joace la echipe cu asemenea renume, sau să evolueze de 75 de ori pentru echipa naţională, pentru care a fost căpitan în 50 de meciuri.

După pierderea tatălui la o vârstă atât de fragedă, pentru Cristi Chivu a mai venit un moment crucial al vieţii sale, într-o zi de ianuarie 2006 când, la un meci din campionatul italian, la un duel aerian pentru balon cu un adversar, Cristi s-a lovit grav la cap, a fost transportat la spital şi, după o operaţie de câteva ore, a reuşit să treacă şi peste această încercare la care viaţa l-a supus. A urmat refacerea şi revenirea pe teren, cu o mască protectoare, la fel cum poartă şi marele portar Petr Cech.

Acest articol nu este un omagiu pentru jucătorul Chivu, dar este o modalitate de-a ne arăta respectul pentru un om pe care viaţa l-a încercat de mic, dar cu promisiunea făcută tatălui în minte, a reuşit să-şi construiască o carieră strălucitoare, pentru că nu este chiar la îndemâna oricui să joace şi să aibă performanţe notabile la un asemenea nivel. Ştim că fotbalistul Chivu are mulţi contestatari, că a avut destule probleme în ultima parte a carierei, că viteza nu mai este punctul său forte şi că prospeţimea a cam dispărut. Dar iată că prin seriozitate şi caracter poţi avea parte de toate onorurile, chiar dacă nu eşti la fel de înzestrat precum alţii.

Dacă facem o paralelă între ce-a realizat Chivu şi ce-a realizat Mutu, un jucător mult mai înzestrat decât Chivu şi cu un talent mult peste cel al colegului său de naţională, vom vedea care sunt diferenţele. Unul a eşuat tocmai în momentul în care era în vârful carierei, la Chelsea, a avut numeroase probleme, atât la echipele de club, cât şi la echipa naţională, în timp ce Chivu şi-a văzut de treabă, chiar dacă e prieten cu Mutu, şi a reuşit să câştige şi Liga Campionilor cu Inter, pe lângă titluri de campion în Olanda şi Italia.

Am făcut această paralelă pentru că era vorba  de cei care erau liderii echipei naţionale într-o perioadă.

Aşadar, Internationale Milano a anunţat despărţirea de Chivu. Poate e mai bine aşa pentru Cristi, poate simte nevoia unei noi provocări, sau poate se va odihni, după ce-a jucat sute de meciuri în cele mai tari campionate. Există, pare-se, şi-o posibilitate de ordin administrativ, Cristi părând candidatul ideal pentru o funcţie de conducere în fotbalul românesc. Nu ştim care va fi alegerea lui, dar ştim că orice ar alege, Cristi o va face aşa cum a făcut mereu, cu seriozitate maximă şi cu un bun simţ care nu prea are de-a face cu vedetele de pe la noi.

Mulţumim Cristi pentru felul în care ai reprezentat România, iţi ţinem pumnii pentru noul tău drum şi poţi fi linistit…promisiunea făcută tatălui tău, că vei ajunge un bun fotbalist, a fost depăşită cu mult, ai ajuns un exemplu pentru toţi tinerii care-şi încep drumul în fotbal.

de Cristian Huluban
Rol.ro

Comentarii

comentarii