Criză politică controlată de instituţiile de forţă şi servicii secrete?

Reîntors de la Viena, unde am participat la sediul ICR şi parohia ortodoxă din Simmeringer la două lansări consecutive a cărţii „Cărarea Împărăţiei” de părintele Arsenie Boca, în traducerea limbii engleze de Ioan Socol, sub patronajul Asociaţiei Culturale” Mihai Eminescu”, m-am trezit în tumultul de foc şi pară ieftină al politicii româneşti. Încărcat spiritual cu logosul Cuvântului transmis de cartea părintelui Arsenie Boca a trebuit să fiu agresat de ştirile negative din ţară, unde se prefigurează o criză politică şi chiar constituţională. În România, care s-a transformat din ţara de drept în ţara statului de drepţi, unde instituţiile de forţă şi serviciile secrete conduc, devine irespirabil să mai trăieşti.

În Austria am fost plăcut surprins să aflu că poporul e reprezentat de parlamentarii aleşi de cetăţeni, nu ca în România unde binomul SRI-DNA pare că controlează într-un mod poliţienesc „tot ce mişcă”. Patriotismul serviciilor secrete austriece e arhirecunoscut, acestea protejând interesele poporului, oamenii de afaceri, politicienii şi marii investitori austrieci, care ne fură nouă lemnul şi resursele naturale, din România. Ele procedează astfel pentru că sunt independente şi suverane şi susţin partidele patriotice (FPO e pe primul loc acum în Austria). La noi instituţiile de forţă şi serviciile secrete au devenit instrumente în mânile marilor puteri euro-atlantice şi la cheremul unor funcţionari corupţi de la Bruxelles. O ţară nu poate fi condusă de Koveşi, industria şi agricultura de procurori şi agenţi secreţi, iar votul românilor să nu mai conteze în faţa unui binom secret SRI-DNA, aflat deasupra ţării, deasupra parlamentului, deasupra preşedinţiei, deasupra tuturor, ca un înger căzut şi fără niciun control democratic.

Lucrurile în cazul lui Victor Ponta sunt evidente. Ele trebuie clarificate sintetic şi pe înţelesul tuturor. Klaus Iohannis a ajuns în noiembrie 2014 preşedintele României cu ajutorul serviciilor secrete subordonate unor interese străine şi cu sprijinul Facebook. Într-o democraţie normală, contracandidatul înfrânt Victor Ponta ar fi trebuit să-şi fi dat demisia din funcţia de preşedinte PSD şi premier ca să-şi asume politic înfrângerea la preşedinţie. Aşa se întâmplă într-o democraţie consolidată.

La noi, Victor Ponta a refuzat să-şi asume înfrângerea politică şi nu a demisionat nici de la partid, nici de la Palatul Victoriei. Klaus Iohannis a încercat forţând ca şi Traian Băsescu Constituţia, prin manevre de culise, să atragă de partea PNL parlamentari din UNPR, PPDD,PC, minorităţi, traseişti, şi chiar dizidenţi din PSD pentru a forma o altă coaliţie majoritară. Au trecut şase luni şi Klaus Iohannis nu a reuşit să adune lângă PNL traseişti politici de ajuns de mulţi să răstoarne guvernul. Văzând că nu poate să-l dea jos pe Ponta prin parlament, adică politic, atunci preşedintele a recurs ca orice dictator dintr-o ţară subcolonie şi bananieră, fiind şi comandatul suprem şi şeful serviciilor secrete le-a pus pe acestea la lucru să acţioneze prin dosare. Iohannis încă de săptămâna trecută susţinea public la TV că are nevoie de ”guvernul meu” şi a pregătit terenul. A pus-o pe fosta sa steno-dactilografă de la biroul de campanie electorală Alina Ghorghiu să depună moţiunea de cenzură în parlament. (Asta nu e conflict de interese?) Apoi s-a scos de la naftalina arhivei SRI dosarul „Şova şi Asociaţii”, o afacere de conflict de interese şi plăţi fictive pentru Victor Ponta, de prin 2007.

Toţi deontologii de profesie şi jurnaliştii acoperiţi urlă prin pieţe şi pe la televiziuni ce corupt e Victor Ponta pentru un act de corupţie făcut ca avocat nu ca premier. În realitate, toţi politicienii au dosare de urmărire în Românie. Acestea se scot la timpul potrivit, pentru că politica nu o fac sfinţii din mănăstiri, ci politicienii. DNA instrumentul de forţă al preşedinţiei declară urmărirea penală a premierului, iar Iohannis îi cere demisia lui Ponta. Într-o ţară democratică în care politicienii conduc, nu serviciile secrete în cârdăşie cu ambasadele străine, premierul ar fi trebuit să-şi dea demisia. La noi, Victor Ponta refuză. Îşi aranjează o comisie juridică cu subalterni de la parlament care respinge negativ cererea DNA, care e subordonată mai degrabă departamentului de stat al SUA decât instiutuţiilor statului român şi poporului român. Klaus Iohannis încearcă de fapt să schimbe majoritatea politică cu instrumentele de forţă ale binomului DNA şi SRI, ca în Uganda sau Congo, doar România vrea să acceadă în Uniunea Africană? Se speră ca parlamentarii şantajaţi cu dosare să se sperie şi în ziua votului moţiunii de cenzură să voteze cu PNL şi să pice Guvernul Victor Ponta.

Actuala criză politică nu are nicio legătură cu democraţia unui stat de drept, ci e o clasică răfuială între serviciile secrete puse în slujba intereselor lui Klaus Iohannis pentru a avea „guvernul meu”. Nu-l plâng pe Ponta, i-a venit şi lui ceasul să răspundă pentru plagiatele sale juridice, minciunile şi promisiunile neonorate, aşa cum îi va veni şi lui Klaus Iohannis vremea să răspundă că a transformat România într-o subcolonie şi într-un stat poliţienesc subordonat multinaţionalelor şi intereselor marilor puteri străine. Zarva politică de acum va duce la o încetinire a creşterii economice şi la instabilitate pentru investitori.

Totuşi criza politică nu va ţine mult, pentru că războiul din Ucraina îi va forţa pe americani să impună urgent un guvern PNL patronat de Klaus Iohannis. Pesediştii, o parte din ei, vor fi aruncaţi ca lest politic peste bordul istoriei. România lui Klaus Iohannis e preocupată conform întâlnirii CSAT de strategia de apărare pe termen lung pentru viitorul război cu Federaţia Rusă. România nu va mai fi condusă ca până acum indirect, cu o faţadă democratică de parlament şi guvern prin alegeri -, schimbările politice se vor face prin dosare instrumentate de procurori -, ci direct de preşedintele Klaus Iohannis cu braţul său înarmat: binomul SRI-DNA, iar numele acestuia va avea diverse denumiri trecătoare, deocamdată PNL. În România nu va mai conta votul popular şi alegerea reprezentanţiilor partidelor ca expresie politică a poporului, ci doar manevrele secrete şi de culise făcute de o mână de oameni, pe care televiziunile generaliste de ştiri plătite pe sprânceană le va prezenta democratice ca în „Scânteia” de pe vremuri.

Analist politic, Ionuţ Ţene

Comentarii

comentarii