Cu fața spre marea sărbătoare- Sfânta si marea Joi
In această Sfântă zi de Joia Mare se face pomenirea spălării picioarelor de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de Taină, Instituirea Sfintei Euharistii, Rugăciunea cea mai presus de fire a Domnului, din Grădina Ghetsimani şi arestarea lui Iisus prin mijlocirea lui Iuda.
Înainte de-a se aşeza la Cină, Mântuitorul Hristos a turnat apă în spălător şi a început a spăla picioarele prăfuite ale Apostolilor. Se pare că cel dintâi era Iuda, iar cel din urmă Petru. Acesta având multă dragoste pentru Învăţătorul, la început s-a împotrivit să-i spele picioarele, dar după o scurtă mustrare, nu s-a mai opus. Prin gestul spălării picioarelor Apostolilor, Mântuitorul de fapt le-a dat o lecţie şi anume că trebuie să fie smeriţi. Prin acest gest al Său, Mântuitorul a dat dovadă de multă smerenie şi de o înălţime sufletească neobişnuită: “Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora” (Ioan 13,14).
După ce a terminat cu spălarea picioarelor apostolilor, Mântuitorul Hristos a spus: “Cu dor am dorit să mănânc acest Paşti cu voi”, apoi le-a dat sfaturi cum trebuie să se iubească unii pe alţii, îndemnându-i stăruitor să-L urmeze pe calea smereniei. Tot acum, Domnul Hristos îl destăinuie pe cel care avea să-L vândă: “Cel care va întinde mâna spre blid”. Acesta a fost Iuda Iscarioteanul, care prin sărutul său din Grădina Ghetsimani a dat naştere expresiei pentru cei nesinceri şi trădători “sărutul lui Iuda”.
În timpul Cinei de Taină, Mântuitorul Hristos, luând pâinea a binecuvântat-o şi le-a dat apostolilor zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26,26-28). Este cel mai sublim şi dumnezeiesc moment de la Cina cea de Taină, momentul cel mai important din întreaga istorie a omenirii: Instituirea Sfintei Taine a Împărtăşaniei sau a Euharistiei, prin care se împlinesc cuvintele Mântuitorului: “Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28,20). El, Domnul şi Dumnezeul nostru ne nutreşte prin Jertfa nesângeroasă cu Pâinea Vieţii, nutremânt ceresc necesar mântuirii sufletului.
După terminarea cinei, Mântuitorul Hristos se retrage cu Apostolii, exceptându-l pe Iuda, care a mers să perfecteze trădarea Învăţătorului în Grădina Ghetsimani, în care intra de multe ori ca să se roage. Aici Mântuitorul lumii Iisus Hristos rosteşte Rugăciunea peste fire: “Părintele Meu, dacă este cu putinţă să treacă de la Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta” (Matei 26,42). Zbuciumul Lui era atât de mare încât sudoarea s-a făcut ca picăturile de sânge. Acolo păcatele întregii omeniri L-au trântit la pământ.
Terminând Rugăciunea peste fire, au sosit ostaşii romani care, după semnul lui Iuda, L-au prins şi dus spre judecată. Din acest moment încep Sfintele şi mântuitoarele Patimi ale Domnului.
sursa:http://ortodoxiacuunclick.