De 1 Martie, reșițenii au căutat mărțișorul perfect – Tradiția merge mai departe VIDEO

Simbolul mărțișorului a trecut demult de simplitatea firului alb-roșu împletit. Varietatea culorilor, a formelor și a materialelor din care sunt făcute, sunt infinite. Iar locuitorii municipiului de pe Bârzava au o gamă largă de unde pot alege: de la trifoi cu patru foi si coșar, la mărțișoarele făcute manual până la mărțișoare dulci.

Fie că le cumpără pentru rude apropiate, pentru prietene sau pentru colege sau profesoare, reșițenii au căutat mărțișorul perfect. Oferta este generoasă, iar prețurile pentru pentru fiecare de buzunar – de la 1 și până la 50 de lei. Dar se găsesc și mai scumpe – și vorbim aici de cele din aur sau argint, ori a celor create de artiști plastici – mărțișoare unicat.

Vânzătorii spun că cele mai căutate sunt mărțișoarele tip broșele pentru că pot fi folosite și cu alte ocazii. Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii.

Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, moment în care se marca „Matronalia” – o sărbătoare consacrată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

De mărţişor sunt legate şi două interesante legende: una din acestea spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri, până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. În luptă el a fost însă rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă, în acel loc crescând ghiocei, care au devenit astfel vestitorii primăverii.

A doua legendă arată că Primăvara se plimba într-o poiană, când a observat un ghiocel răsărit, pe care a vrut să îl ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Iarna a devenit mânioasă şi a trimis un frig teribil peste ghiocel care a îngheţat,  Primăvara a dorit să îi ţină de cald cu mâinile şi s-a rănit la un deget, iar sângele i-a curs peste ghiocel, readucându-l la viaţă. Potrivit legendei, astfel, Primăvara a învins Iarna.

Nu se cunoaşte exact când a apărut tradiţia mărţişorului, dar se estimează că ea este veche de mii de ani.

Dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8000 de ani au fost descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu.

Se aminteşte că dacii purtau la gât mărţişoarele, confecţionate din pietricele albe şi roşii, roşul simbolizând sângele, soarele şi viaţa, adică femeia, iar albul reprezenta claritatea apelor şi reprezenta înţelepciunea bărbatului, şnurul fiind o îmbinare a celor două culori, care simboliza armonia celor doi.

În vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, ce aduc frumuseţe şi fertilitate, erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau agăţate de crengile acestora.

Aşadar tot mărţişor este numit şi şnurul bicolor, alb-roşu, de care se agaţă diferitele figurine, simbolizând şi lupta contrastelor – noaptea cu ziua, viaţa cu moartea, boala cu sănătatea, iarna cu vara.

La origini, mărţişorul era purtat de persoanele sensibile – copii sau fetele tinere, pentru a atrage norocul şi fericirea.

Adolescentele, spre exemplu, primeau un astfel de talisman şi îl purtau timp de 12 zile, după care îl prindeau de păr până la apariţia primilor cocori sau berze, moment în care șnurul era atârnat de un copac, iar cu moneda se cumpăra caş – pentru ca fecioarele să se bucure de un ten alb – şi vin roşu – pentru a avea obrajii mereu rumeni.

Comentarii

comentarii