Despre delicventa juvenila cu Politia Romana
„Copilul meu NU are un comportament delincvent” ar trebui să declare orice părinte responsabil, care veghează la educaţia copilului său şi care ştie să fie aproape de adolescentul „rebel” tentat de provocările vieţii. Delincvenţa juvenilă este una din problemele cu care se confruntă societatea, însă prevenirea şi diminuarea acesteia constituie o prioritate la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Caraş-Severin. De multe ori elevii preferă să rezolve singuri conflictele apărute, care deseori au o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice, ajungând la ameninţări şi bătăi în plină stradă. Motivele ce pot determina copilul să adopte un comportament predelincvent sunt diverse: de la violenţa domestică, cercul de prieteni ales în mod greşit, carenţa în educaţie, lipsurile materiale mergând până chiar la înţelegerea greşită a mesajelor unor filme neadecvate. În primele opt luni ale acestui an, la nivelul judeţului Caraş-Severin s- a înregistrat o scădere în ceea ce priveşte infracţiunile constatate la care au participat minori în calitatea de autori, existând un număr de 124 fapte, cu 41 % mai puţine faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cele mai multe reprezintă infracţiuni contra patrimoniul (78). De asemenea au scăzut şi infracţiunile comise în şcoală sau în zona adiacentă acestora de la 22 (în anul şcolar 2010-2011) la 18 (în anul şcolar 2011-2012). Consecinţele adoptării de către copil a comportamentului delincvent sunt majore: • eşecul şcolar; • limitarea şanselor de dezvoltare psiho-socială armonioasă; • conflicte frecvente cu părinţii; • adoptarea unui mod de viaţă stradal; • consum de alcool sau de droguri; • intrarea în contradicţie cu legea, comiterea infracţiunilor.
Poliţia vă recomandă:
• comunicaţi cu copilul dumneavoastră, acesta trebuie înţeles, iar personalitatea lui respectată; • fiţi fermi cu copilul, dar nu agresivi, violenţa nu rezolvă problemele ci, mai degrabă, le amplifică; • interesaţi-vă permanent de situaţia şcolară a copilului dvs.; • încercaţi să-i cunoaşteţi şi să vă apropiaţi de prietenii copiilor dvs. şi de familiile lor; • asiguraţi în familie un climat afectiv, de bună înţelegere; • distribuiţi copiilor sarcini clare în desfăşurarea vieţii de familie care să le dezvolte simţul responsabilităţii şi al utilităţii, fără a exagera însă; • atunci când observaţi o schimbare negativă în comportamentul copilului dvs., motivaţi-l pentru rezolvarea în comun a problemei cu care se confruntă; • alegeţi comunicarea: lipsa dialogului creează bariere greu de trecut în relaţia copil-părinţi; • când situaţia pare a scăpa de sub control, adresaţi-vă celor care vă pot fi de ajutor (profesori, poliţie, organizaţii neguvernamentale, asociaţii de tineret), care vă pot sfătui şi sprijini în rezolvarea problemelor.