Din ciclul Militienii din Politia Romana – Actul 2 – O alta scrisoare deschisa pe adresa redactiei, un alt caz, dar cu acelasi politist in cauza

Se pare că la Poliția Municipiului Reşita, la Biroul Furturi, lucrurile au cam luat-o razna, adică, unii polițiști vin la lucru doar pentru a face act de prezența ghidându-se după sloganul: ,,Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag”! De ce am ajuns la această concluzie? Simplu de tot: fiindcă în urma publicării scrisorii deschise adresate redacției noastre de Sorin M. din Reșița, pe adresa redacției au început să sosească alte și alte sesizări privind ,,modul de rezolvare al problemelor” după același tipic. Adică, minori audiați în lipsa părinților, influențarea declarațiilor și sistemul milițienesc de a obține declarații: ,,milițianul dictează ce vrea el în așa fel încât să aplaneze sau să reducă din gravitatea problemei iar cel în cauză sau păgubitul, scrie după dictare”.
De la doamna Monica N. am primit următoarea sesizare pe care www.infocs.ro o face publică și poate în felul acesta ajunge și la urechile și în ochii cui trebuie. Iată ce scrie Monica N. referitor la calvarul prin care este nevoită să treacă în încercarea de ași găsi dreptatea:

,,Am acest cont FB de mulți ani; niciodată nu mi-am pus aici, pe tapet, problemele personale. Acum însă, fie și în acest mod, atrag atenția asupra incompetenței și lipsei de bun simț a unor angajați din Poliția Municipiului Reșița. În 25 iunie, fiul meu, un tânăr de 16 ani, a fost victima unei tâlhării. 4 țigani s-au luat de el și de cei 2 prieteni cu care era fiul meu, reușind ca în final să îl deposedeze de telefonul mobil; un telefon pt care puștiul strânsese bani un an întreg și așteptase cu mare entuziasm acel BlackFriday din noiembrie, ca să îl ia la un preț ceva mai mic. (Nu am să uit multă vreme fericirea de pe chipul lui în ziua în care i-l adusese curierul! Și-l dorise enorm, iar faptul că era cumpărat din banii lui -strânși din banii de buzunar sau din mici atenții făcute de bunici- îi creștea valoarea. Cunoașteți, cred, sentimentul!). În fine.

Am mers, așa cum era firesc, la Poliție, pt a depune plângere. Agentul care i-a luat declarația, om de treabă, insistă să lămurească cum au decurs evenimentele, pt a face diferența între furt și tâlhărie, la o adică. La un moment dat, vine șeful, tov.Raicu. Se bagă și el în seamă, după ce declarația era deja consemnată, ne spune că, după descrierea făcută de Alex, bănuiește cine este unul dintre făptuitori, dar îl ia la rost pe fiul meu: ”Dar tu ce căutai, măi, acolo?” (la locul faptei – după Kaufland, spre intrarea în Câlnic) Poftim? Adică ce căuta pe stradă, în oraș, pe lumină (ora 19,30), copilul meu? Domnule polițist, trebuia să te întreb eu de ce nu trimiți un echipaj la locuința infractorului, dacă și bănuiai cine e!
Apoi, pe același ton, mă întreabă pe mine, în calitate de părinte, de ce nu i-am făcut ”educația antiinfracțională”?! Educație antiinfracțională, auzi! Acuși ne scotea și vinovați de cele petrecute! D-le, fiul meu nu umblă noaptea pe străzi, nu își ține la vedere lucrurile de valoare (telefonul l-au luat nenorociții ăia din buzunar, în timp ce unul îl ținea de mâini), nu provoacă niciodată conflicte și se ferește, atât cât poate, de țigani. Acum, din păcate, nu a reușit!

Să vă spun că d-l polițist se și amuza de situație, pt. că 2 dintre cei 4 tâlhari au sub 14 ani și nu înțelegea de ce Alex …nu i-a bătut. Adică de ce nu a devenit și el, la rându-i, un infractor????

Să vă spun și cum s-a încheiat acest interogatoriu al dl-ui R. Cu replica care m-a făcut să îmi fiarbă sângele. Citez:
”- Ce telefon era?
– Samsung Galaxy S5, răspunde copilul.
– Lasă că îți cumpără maică-ta altul!”

Scârbită, i-am spus individului că nici acel telefon nu a fost cumpărat ”de mama”, ci de Alex, din banii lui. S-a uitat la mine cu o față tâmpă și mi-a replicat: ”Haideți, doamnă, de unde are bani un copil?!” (cu alte cuvinte, mă făcea și mincinoasă!). Am înțeles, dacă mai era nevoie, cât e de îngust la minte, de…tovarăș milițian…

De ce scriu astea abia azi? Vă spun și asta. Luni dimineața, 27 iunie, după ce am dat telefon să mă interesez care e situația, NU LA INIȚIATIVA POLȚISTULUI, am fost chemați la secție și Alex i-a identificat în poze pe 2 dintre autorii tâlhăriei; unul dintre ei se afla și în biroul respectiv. Adică, în mai puțin de 48 de ore, se cunoșteau 2 dintre cei 4 autori. Aspectul ăsta nu a fost consemnat și nu a fost întocmit atunci prin proces-verbal, cu ocazia identificării realizate. Nici eu și nici Alex nu am semnat nimic. Ion Nicușor, polițistul care instrumentează cazul (recomandările nu sunt prea bune, în ceea ce-l privește, din păcate…) nu a audiat până acum martorii (prietenii cu care era Alex), iar dosarul bate pasul pe loc, în condițiile în care se cunosc făptuitorii și vorbim de o tâlhărie. Ce pot spune, dle polițist e că, în zilele următoare, voi solicita să îmi comunicați, oficial, care este stadiul cercetării judiciare. La Parchet. Am înțeles că sunteți în concediu acum.

Nu doresc conflicte, cu nimeni. Dar nici nu voi accepta să fiu la mâna unor astfel de oameni care, din incompetență sau dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, permit, indirect, ca alți oameni să devină victime. Cei care l-au tâlhărit pe Alex, deși au fost recunoscuți, sunt în continuare liberi pe străzi. Cine va fi următoarea victimă? De cine va râde tovarăşul Raicu?

Comentarii

comentarii