Din nou pe tapet- Funicularul reşiţean- un simbol sau un pericol ce pândeşte deasupra capului

În ultimele zile se încearcă din nou un adevărat tam-tam mediatic privind soarta funicularului reșițean- mă rog, a ceea ce a mai rămas din el: câţiva stâlpi- fiindcă o parte dintre ei au fost tăiaţi şi luna trecută în zona stadionului, două- trei vagonete şi  podul de protecţie de peste centrul oraşului. Mai ales aceasta ultimă rămăşiţă trezeşte multe dispute. Dar, interesul poartă felul. Să vedem al cui. 

Fost un adevărat simbol al oraşului şi a industrii grele reşiţene, din păcate, podul funicular a ajuns în prezent un morman de fiare vechi. Şi ca ori şi ce construcţie veche de care nu se mai interesează nimeni, acesta devine pe zi ce trece un pericol pentru miile de reşiţeni ce trec pe sub el inconştienţi de pericolul de deasupra capului. Podul a fost construit cu scopul de a proteja oraşul şi trecătorii de bucăţile de calcar ce cădeau din vagonetele ce veneau încărcaţi de la cariera Doman şi ajungeau la fabrica de var de la aglomerator iar de acolo varul şi minereul aglomerat ajungea peste Dealul Crucii pe alt traseu, la furnalele de la Poarta1. Mai picau bucăți de calcar din vagoneți, dar nu au fost puţine cazurile în care din cauza defecţiunilor, au căzut chiar vagonetele cu totul. Deci, scopul podului- funicular a fost unul strict axat pe protecția reșițenilor. Ba mai mult, să nu uităm că podul a fost un adevărat blestem pentru cei ce locuiau atunci în zona Pătru Iacob, centrul oraşului până prin 1975. Vagonetele făceau un zgomot infernal, dar exact ca şi cu tramvaiul reşiţean, lumea a ajuns să se obişnuiască cu zgomotul şi  huruitul rolelor.
Ca să nu o mai lungim atât, ,,Aglomeratorul” nu mai există, furnalele au fost închise, unul a fost demolat cu largul concurs al fostului primar Liviu Spătaru prin faptul că nu a făcut nimic să oprească acest lucru, la fel cum a cam dispărut tot ce a însemnat industrie la Reşiţa. Funicularul a dispărut şi el- la ora actuală rămânând doar partea despre care vorbim acum. Cu siguranţă că dacă nu era în centrul oraşului, tuciurii de la Mociur, adevăraţi specialişti în maşinaţiile cu fier, ar fi avut grijă de el şi acesta era de mult dispărut. Nici cei de la CSR nu s-au îngrămădit să îl demoleze fiindcă trebuie să recunoaştem că acest lucru se poate face cu nişte costuri enorme şi cu o adevărată armată de oameni. Ca să respectăm adevărul, trebuie spus că şefii de la Combinat au trimis echipe de oameni care au cam tăiat tot ce se putea tăia de pe restul traseului. Adică, de la Cultural, peste deal până la stația de încărcarea din Valea Domanului şi de la Cultural, în partea cealaltă mai departe peste deal până la Mociur și de aici peste Dealul Crucii până la Poarta 1. Sunt cunoscute încăierările şi bătăile dintre ,,indienii” din Mociur şi ,,Katanga” şi angajaţii de la CSR care recuperau fierul ce le aparţinea de drept.
Revenind la zilele noastre – lucrurile stau cu totul altfel. Că respectiva construcţie a fost un simbol pentru oraş la fel ca şi stema UCMR de pe Gol, este adevărat, dar aici și până la al transforma în telegondolă sau pasarelă pietonală sau ori şi ce altceva, este drum lung. Cu siguranţă că ruşii de la Combinat au avut planurile lor și s-au scăpat bucuroşi de el fiindcă la ora actuală, această construcţie nu reprezintă altceva decât un morman de fier vechi fără folos. Și care îl va obliga pe proprietar- ori care ar fi el= să cheltuiască sume mari de bani pentru întreținerea lui. Ce mai tura- vura, locul lui este în cuptor la topit şi gata. Sună dur, dar este adevărul gol- goluţ. Şi o să vedeţi şi de ce.
Deja din cauza rugini şi a vechimii, părţi din pod au început să cedeze. O bucată a căzut în apropiere de Palatul Cultural, altele stau să cadă iar plasa de protecție încărcată cu tone de calcar de la vagonetele răsturnate de-a lungul anilor. Construcția a devenit un pericol şi cu siguranţă va veni timpul când proprietarul – ori care ar fi acesta- va fi obligat să ia măsuri. Având in vedere locul unde este amplasat, mărimea construcţiei şi alte aspecte de acest fel, cine știe la ce costuri se va ajunge.
Lagat de visul numit telegondolă: mai muţi reşiţeni, ingineri în domeniu şi oameni care au habar, spun că o telegondolă pe vechiul traseu al funicularului ar fi cea mai proastă inspiraţie şi bani aruncaţi pe degeaba. Să fin serioşi şi mai ales logici!
Ce să lege telegondola? Cariera de la Doman de cartierul Mociur? Că zona Mociur este o adevărată rezervație datorită ,,faunei” ce mișună pe acolo, este adevărat, dar vorbim aici de lucruri serioase.  
Alta ar fi situaţia dacă ar prinde viaţă proiectul primarului Stepanescu de a se construi un parc de distracţii pe dealul Golului. Atunci, ar fi bună o asemenea telegondolă fiindcă ar avea un sens, numai că, altul ar fi traseul ei. Şi să nu uităm că aceste telegondole vin de la fabrică exact ca un ,,tot” unitar: de la șuruburi și cablu până la cabine, aparatură şi ….stâlpii de susţinere. Ori, ce poţi face cu acest pod- funicular care are maxim doi metri şi jumătate înălţime fiindcă deasupra are o grindă de susţinere?! Aceasta în condiţia în care o cabină are undeva la patru metri cu tot cu picior şi role.
Mai bătea câmpii zilele trecute cineva pomenind de construcţia unor birouri pe funicular, dar trecem aberaţia la capitolul glume şi ne abţinem.
De fapt, având în vedere experienţa cu lucrarea de la km 7 – lucrări în care s-au băgat milioane de euro fără rost- ca doar erau bani publici- nu ar fi de mirare să se întâmple la fel, numai că, acum la conducerea oraşului avem alţi consilieri şi probabil aceştia vor şti mai bine unde trebuie băgaţi bani.
Judecând la rece, se pare că lucrurile stau altfel cu acest funicular. Mai degrabă proprietarul nu are ce face cu el acum și caută să scape de el. Amenință că podul va ajunge la fier vechi! Hai să o vedem și pe asta și mai ales, cine o să-l cumpere ca fier vechi și când va trece la tăierea lui. Prin oraș umblă vorba că de fapt se încearcă sensibilizarea reșițenilor nostalgici cu ,,funicularul- simbol al Reșiței- iar acest lucru ar forța mâna autorităților locale să preia cumva funicularul pentru a-l salva de la tăiere. Gurile rele vorbesc despre un posibil schimb ,,în natură” între proprietarul funicularului și administrația locală. Primarul Mihai Stepanescu spune că ,,în luna mai, problema funicularului va fi supusă dezbaterii publice. În acest fel, autoritățile vor vedea dacă reşiţenii doresc sau nu păstrarea acestuia.
În altă ordine de idei, normal ar fi ca proprietarul să îşi păzească acum investiţia fiindcă se întâmplă lucruri inadmisibile. Şi aici ne referim la minori. Copiii sunt copii şi cu toată educaţia de acasă, ei fac ce vor. Cu siguranţă că nu exista nici un părinte care să îşi trimită copilul să se caţere pe podul funicular şi să treacă la zeci de metri dintr-o parte în alta a dealului. Plasa de protecţie este ruginită şi a început să cedeze. De acolo de sus şi până jos sunt cel puţin 50 de metri şi……….Doamne fereşte.
Oare când s-a făcut ultima revizie tehnică a construcţiei pe sub care trec mii de oameni? Înainte- în vremurile bune- la CSR era o echipă de muncitori care făcea acest lucru săptămânal. Exista acte doveditoare că acum se fac aceste verificări de întreţinere? Dacă se întâmplă ceva, cine răspunde? Este reşiţeanul în siguranţă când trece pe stradă- pe domeniul public, pe sub aceste rămăşiţe?
Simbolul este simbol. Amintirile sunt amintiri, dar să trăim cu picioarele pe pământ, sub cerul liber şi nu cu pericolul deasupra capului. Aceasta ar trebui să fie de fapt principala grijă a autorităţilor fiindcă există şi un Inspectorat pentru Construcţii care nici măcar purtător de cuvânt nu are.

Comentarii

comentarii