E atât de greu să scrii despre credință, într-o vreme a necredinței Cronica unui stâlp al mentoratului creștin: părintele profesor Nicolae Chiosa!
Vox populi, vox Dei! Cronica unui stâlp al mentoratului creștin: părintele profesor Nicolae Chiosa! Cuvintele de mai jos, nu compun o pledoarie atent scrisă, nu sunt o odă modernă închinată vreunui puternic al zilei, sunt doar cronica sinceră a unui mentor pentru sufletele tinere, aflate frecvent în derivă, aduse tot frecvent la liman. Se numește Nicolae – Nicușor Chiosa – cum îmi place mie să-i spun sfinției sale, este preot profesor la Colegiul Național Traian Lalescu din Reșița și inspector de Religie la Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin.
În fapt, știți cum se spune: omul se citește după ochi, ori ochii lui ,,Profu” – după cum îl strigă elevii – “trădează” excesul de bunătate și înțelegere. Credința în lupta să continuă, de aproape zece ani, pro tineri verticali este tot atât de mare cât îi este credința în Dumnezeu!
E atât de greu să scrii despre credință, într-o vreme a necredinței… Fiind, de-a lungul istoriei, o muncă de Sisif, împlinirea ei, în timpuri dificile, e cu atât mai vrednică de admirație, iar cei ce nu renunță la o asemenea misiune niște eroi moderni! Să unești suflete tinere – dornice, după cum știm, de provocări contemporane care nu prea au legătură cu Biserica – să îmblânzești firi aflate la adolescență – cea mai grea perioadă, după cum iarăși știm, a evoluției personale – să apropii oameni – izolaționiști, prin natura a ceea ce trăim în ultimul deceniu și nu neapărat din vina lor – e dificil și dezarmant adesea. Cum să-i explici unui licean că Dumnezeu poate interacționa chiar și cu un Iphone 7 – dacă-l re pornești după slujbă! – sau că poți asculta trupa pop rock favorită și după un moment de reculegere personală întru credință? Poți! Cu o condiție: să ai preaplin de înțelegere și adaptabilitate, să deții suflet cât pentru o comunitate întreagă, să te naști cu HAR!
Nicolae Chiosa a pornit, în 2008, un proiect curajos – descurajat pe alocuri de unii sau de alții…că așa-i la noi – de, i-am putea spune, chemare generală către credință, proiect destinat copiilor și tinerilor, adică celui mai firav spiritualicește segment al semenilor noștri. A gândit tabere de cunoaștere, cu discuții libere despre sine, despre provocările vârstei, despre problemele mai mici sau mai mari pe care le au adolescenții, a căutat și găsit soluții. Apoi, a mers mai departe și a propus extinderea proiectului prin ecumenism – un termen la care, din nefericire, aceiași unii și alții au obiecții, culmea într-o vreme a toleranței religioase! – căci doar suntem uniți întru credință, cu toții, ortodocși, catolici, protestanți etc… Sau, măcar, ar trebui să tindem într-acolo, dacă tot ne devoalăm buni și drepți! Nicușor Chiosa a trecut peste preconcepții, și-a urmat calea, i-a luat și pe tinerii săi cu el, a pornit o frumoasă colaborare, prin proiectul Da EurHome a EurHope, cu Centrul de la Loreto ( bastion creștin al Bisericii Catolice) și a…împrăștiat iubirea, dincolo de ură! De aproape zece ani, este neobosit. În țară, taberele spirituale se țin la Pensiunea Casa Ecologică de la Herculane – unde a găsit nu înțelegere, ci încurajare, grației familiei Didraga, familie care-i găzduiește și omenește și pe cei care nu-și permit trei zile de tabără! – în Italia, tinerii se descoperă și dezvoltă spiritual la Loreto. An de an, pensiunea de la Herculane este tot mai plină, iar pentru Loreto se fac selecții, pentru că România are doar câteva zeci de locuri rezervate în centrul italian. Nicușor Chiosa îi atrage pe tineri ca un magnet. Spiritual. Uman.
Acest sfârșit de săptămână a strâns, la Herculane, peste 100 de tineri, din Reșița, Caransebeș, Timișoara, Constanța, elevii Colegiul-National Traian Lalescu-Resita, cei care au participat la faza județeană a olimpiadei de religie, precum și tinerii de Seminarul Teologic ,,Episcop Ioan Popasu” din Caransebeș – găzduiți gratis de prietenii profului, pentru că au înțeles importanţa acestui proiect!. Le-au fost alături preotul consilier Alin Vasile Câmpean, directorul Muzeului Satului din Timișoara, Dan Radosav, oameni devotați proiectului, lui Nicușor Chiosa și copiilor.
Timp de trei zile, s-a vorbit despre răbdare, s-au împărtășit temeri și gânduri despre școală, viață, comunitate, credință, s-a cântat și dansat, a fost o atmosferă unică, așa cum, de altfel, e ea în orice “Herculane” organizat de mentorul tinerilor de pretutindeni deja – căci aria participării a depășit demult Reșița! S-au pus pe agendă și reperele viitoarei tabere de vară de la Loreto și s-a…solicitat comprimarea timpului până în iulie, căci ASTA face proful Chiosa: creează așteptări grele pentru revederi extraordinare de suflet, minte și credință. Vox populi, vox Dei…ori vocea poporului spune că ești MINUNAT.
Felicitări, părinte, e un privilegiu să ne numim prieteni!
Crenguța Radosav