Exportul românesc în epoca războaielor comerciale
Dacă privim în urmă, la războiul comercial dintre SUA și China din anul 2019, vom observa că ambele națiuni au impus tarife asupra bunurilor celeilalte, ceea ce le-a redus comerțul bilateral. Cu toate acestea, acest context a creat oportunități pentru alte țări de a-și crește exporturile către SUA și China. Unele state din Uniunea Europeană au beneficiat de creșterea exporturilor lor către piețele implicate în protecționism, iar procesul de re-rutare a exportului a fost dinamic în cazul exportatorilor asiatici precum Vietnam, Malaezia, Indonezia ș.a. Un fenomen similar se prefigurează și acum, într-un context mai complex, în care relocarea producției, fluxurile investiționale și schimburile comerciale se vor desfășura în cadrul trioului China – Uniunea Europeană – SUA. Ceea ce complică situația pentru Uniunea Europeană și, implicit, pentru exportatorii români, este faptul că aceste valuri de protecționism se suprapun cu noua logică a rivalităților geopolitice, care introduc restricții suplimentare prin sancțiuni economice sau controlul produselor care pot avea utilizări militare.
Totuși, istoria protecționismului ne învață că unele țări, prin exportatorii lor dar și prin politici de susținere, se pot adapta la dinamica schimbătoare a comerțului în perioade de protecționism sau tensiuni geopolitice. Deși războaiele comerciale au drept obiectiv protejarea industriilor naționale, ele duc adesea la costuri mai mari pentru consumatori și la întreruperi în lanțurile globale de aprovizionare. Aceste costuri sunt asumate prin politici care percep liberul schimb drept o amenințare la adresa industriilor naționale și a locurilor de muncă, așa cum s-a observat în politicile protecționiste promovate de administrația Trump.
Într-o analiză destul de sumară, în acest moment putem observa că restricțiile la export și tarifele de import vor afecta semnificativ și mai mult exportatorii de produse alimentare, atât materii prime, cât și produse procesate, conducând la creșterea prețurilor și acces limitat pe piețele internaționale. De asemenea, producătorii de componente auto vor resimți incertitudinile pieței. Efectele negative se vor observa și la producătorii de subansamble și echipamente unde există dependența de componentele importate. În industriile textile, mobilă și construcții se văd deja tarife mai ridicate pentru materiile prime și produsele finite. Această perturbare economică va impune investiții în tehnologie, inovare și diversificarea piețelor externe. Totuși, având în vedere impredictibilitatea mediului de afaceri, o astfel de adaptare strategică este dificil de implementat pe termen scurt.
La nivel european, strategia „Europa globală”, bazată pe liberul schimb, poate intra în epoca „Fortăreața europeană”, care pune accent pe dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare mai scurte, centrate pe spațiul comunitar, în detrimentul lanțurilor globale promovate anterior de Comisia Europeană. Cu toate acestea, raportul Draghi a demonstrat imperfecțiunile pieței unice europene, afectate de numeroasele ei barierele economice naționale și de recrudescența naționalismului economic, care a fost mereu „frânarul tăcut, dar consistent„, factori care au frânat dezvoltarea unui spațiu economic european unitar.
Piețele mari, precum cele ale SUA și Chinei, vor atenua efectele protecționismului prin capacitatea lor de scalare rapidă a afacerilor. Administrația Trump pare să mizeze pe acest avantaj ca factor declanșator al noului val de protecționism, în timp ce Uniunea Europeană riscă să devină veriga slabă a acestui trio protecționist.
Pentru exportatorii români, în special pentru IMM-uri, provocările sunt și mai mari față de cei din vest. Economia românească este puternic ancorată în lanțurile europene de producție, având preponderent rolul de subcontractor cu valoare adăugată redusă. Inserția în segmente de lanț cu valoare ridicată a fost dificilă până acum și va deveni și mai complicată în actualul context geopolitic și economic.
Fără o Strategie Națională de Export și un program solid de sprijin și promovare a exportatorilor români, efectele negative vor fi resimțite mult mai puternic în România decât în alte țări membre ale Uniunii Europene. În acest context, inovatorii de succes, câți vor fi ei, vor fi tentați să-și dezvolte afacerile pe alte meleaguri, reducând șansele economiei românești de a deveni un jucător competitiv pe piața globală.
Conf. univ. dr. Costin Lianu
Președinte Asociația Centrelor de Afaceri pentru Export-ACEX
ACEX
Website: https://acex.ro/