FOTO Tăiatul porcilor de Ignat în Banatul Montan

Pe 20 decembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc, Ignatul. Această sărbătoare este ziua în care, de obicei, la români se taie, sau se sacrifică porcii. Unii etnologi spun că acesta este un obicei pur romanesc, care se perpetuă din negura vremurilor care, în ciuda normelor Uniunii Europene, se mai păstrează încă și în ziua de azi.

În satele din Banatul de Munte, porcii încă se mai sacrifică după obiceiurile transmise din generație în generație și păstrate în familie. Anul acesta, fiindcă Ignatul cade marțea, majoritatea gospodarilor taie porcul la sfârșitul săptămânii când toți membrii familiei se strâng acasă. Dar, sunt și familii în care această dată este respectată cu sfințenie din generație în generație.

Tăiatul porcului și mai ales pregătirea lui, este o activitate care presupune multă muncă și mai ales, multă pricepere. Și fiind vorba de muncă, fiecare membru al familiei are un program bine stabilit și sarcini de îndeplinit. Unul are grijă de foc, altul aduce apă, femeile se ocupă de curățatul usturoiului și pregătitul intestinelor, iar în toate această activitate, dirijorul principal și maestrul din vorba căruia nu iese nimeni, este măcelarul.
ÃŽn ziua aleasă, încă din zori, se aud prin sat râmătorii guițând. După ce porcul a murit, se pornește pârlitul. Dacă înainte se foloseau paiele, acum țăranii au trecut la butelie sau la mașina cu lemne.

Flacăra este plimbată peste toată suprafața porcului până ce șoricul devine arămiu. Acesta este semnul că pârlitul s-a încheiat și acum urmează spălatul, rasul pielii și mai apoi tranșatul.
Bănățenii consultă cu toții splina porcului după care bănuiesc cum va fi iarna, grea sau mai blândă.

Din cap și organe se pregătesc caltaboșii și pateul, carnea este curățată de pe slănini și se face cârnați iar jamboanele și slăninile se pun șase săptămâni la sare după care se afumă. Aceasta este mâncarea de bază la primăvară și vară când sătenii ies la muncile câmpului. Pe lângă o bucată de slănină afumată se pune o bucată de brânză, pâinea și ceapă și s-a rezolvat cu merindele pentru la câmp.
În tradiția populară se spune că femeile însărcinate, de teama de a nu naște copii cu infirmități, respectau cu strictețe interdicția de a lucra. Persoanele care lucrau în această zi, erau pedepsite de cea care patrona ziua: Inătoarea, o femeie bătrână, lacomă și urâtă. Potrivit credinței, ea le ispitește pe femei să lucreze, după care le opărește.

La tăierea porcului nu trebuie să stea nimeni prin apropiere, dintre cei care sunt miloși din fire, căci se crede că porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi bună. Cel ce taie porcul, nu trebuie să strângă din dinți, ca să nu iasă carnea porcului tare și să fiarbă cu greutate.
ÃŽn credința populară, diferite organe sau părți din carnea porcului tăiat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale oamenilor și animalelor: untura de la porcul negru e bună pentru sănătatea oilor, o bucată din untura de porc negru era dusă la biserica de Bobotează, pentru a fi sfințită. Cu aceasta se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri. Sângele porcului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai. Cu părul de porc se afumau copiii atunci când erau deochiați.

Gospodarii cred că pot cunoaște dacă în viitor nevestele lor vor naște fete ori băieți, după cum se arată o bucată de carne așezată în osânză. Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, acesta era semn că stăpânul va avea noroc de mulți bani.
Splina porcului este cea care descoperă durata iernii. Dacă splina este groasă în capăt, este semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subțire, arată că va fi iarna săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelșugat.

Comentarii

comentarii

Comentariile sunt închise.