FOTOREPORTAJ Linia ferată Oravița – Anina la 148 de ani de existență, readusă la viață de turiști
Despre calea ferată Oravița – Anina, ori și când se poate vorbi numai la superlativ: monument istoric, prima cale ferată construită în România, calea ferată la cea mai mare înălțime, tunele au fost săpate manual cu dalta și ciocanul încă înainte de se fi inventat dinamita, înconjoară muntele de două ori și jumătate, diferența dintre punctul de plecare Oravița și cel de sosire de la Anina, este de 333 de metri, vagoanele și locomotiva sunt de construcție specială având ecartament normal, și multe- multe altele. Ea a fost construită pentru ca vagoanele cu huilă și antracit din minele de la Anina să poată ajunge la Oravița iar de aici mai departe la portul de la Baziaș de unde era încărcat în vapoare și trimis la Viena și în tot imperiul austroungar. Și cu toate acestea, în ultimii cinci ani, odată cu închiderea mineritului în Munții Aninei, ea a cam început să fie dată uitării.Cea mai veche cale ferată din țară și una dintre cele mai frumoase, din punct de vedere arhitectonic, din Europa, a fost readusa la viața de zecile de turiști din acest sfârșit de săptămâna. Unii au sosit din Timișoara, alții chiar de la București, dar nu au lipsit nici cei de peste hotare. Este de la sine înțeles au fost turiștii veniți de la Reșița sau din alte localități limitrofe.
ȘI totuși, șefii de la București ai CFR-ului care habar nu au ce posedă sau ce au în ogradă, au pus la un moment dat în discuție închiderea traseului. Adică, a căii ferate. Zvonul că CFR-ul vrea sa închidă linia Oravița – Anina, i-a făcut pe cei ce-l cunosc, sau măcar au auzit de acest traseu, sa vina de atunci în număr destul de mare la Oravița. Totul a culminat anul trecut când înarmați cu camere video și aparate foto, peste 200 de turiști au umplut doar într-o singură zi cele doua vagoane ale garniturii care străbate Semmeringul Banațean- așa cum i se mai spune.
Peisajul de vis i-a lăsat pe toți cu gura căscata, admirând paleta de culori a munților și dealurilor.
Ca niciodată, mecanicii au fost încântați și mândrii ca au muncit așa cum făceau și în urma cu vreo 15 ani, când aceasta linie era circulata de cinci garnituri de tren, pentru minerii de la Anina, Ciudanovița, Lișava sau călătorii ce circulau între cele doua orașe.
Multe din tuneluri au fost săpate în piatra dură cu dalta și ciocanul iar inginerii austrieci constructori ai timpului, au executat adevărate lucrări de artă de inginerie industrială. Calea ferată înconjoară de două ori muntele iar hăurile ce se deschis sub ferestre iți fac sufletul să tresară.
Viaductele au fost construite manual de către meșterii pietrari aduși din Italia. O mare parte din ei au rămas în Banat, urmașii lor trăind și acum în sate cum ar fi Brădișor sau Ciudanovița.
ÃŽn zonă trăiesc herghelii de cai sălbatici iar apariția lor în apropierea căii ferate a devenit ceva obișnuit toamna. Ei se apropie de om pentru a se feri de haitele de lupi care le dau târcoale.
Și stația de sosire Anina, este la rândul ei monument istoric- așa cum de altfel este declarat întreg traseul de la Oravița și până în vârful muntelui.
Șeful de tren, Ilie Damian, spune că ,,sunt turiști mai mult sâmbăta și duminica, dar trebuie făcut mai mult pentru promovarea ei. Poate că niște programe de vizitare în sistem organizat ar fi cele mai potriviteâ€.
Liviu Enache, ceferist de o viață , știe foarte multe despre calea ferată și istoria ei. ,,Acesta este Semeringul bănățean, dar nu este promovată așa cum ar trebuiâ€. Spune despre linie, despre caracteristici, știe foarte multe, spune despre lucrurile care o fac unică: ,,tunelurile sunt făcute manual în 1863, aceasta înainte de descoperirea dinamiteiâ€.
Ion Goga, primarul orașului Oravița, spune că ,,am venit cu nepoțelul, este multă agitație astăzi, ar fi bine să fie zilnic câte un grup. Atunci poate că nu s-ar mai discuta despre închiderea linieiâ€.
Ludwis Werner, un tânăr de 22 de ani, vine tocmai din Austria. El spune că „Eu locuiesc în Viena și am aflat de pe facebook și de la prieteni ca SNCFR dorește să închidă acest traseu, atât de frumos. Este ceva unic, am citit și m-am informat despre această cale ferată, dar nu credeam ca este chiar atât de frumoasă. Eu am vizitat și Semmeringul, dar, aici este totul mai natural, mai virgin. Le voi povesti și prietenilor mei despre ce am văzut aici, la Anina.”
,,Știu din cărți și de pe net că este o diferență de nivel de 333 de metri între punctul de plecare de la Oravița și cel de sosire de la Anina. Face două ore și zece minute până la destinație și sunt 14 tunele și 10 viaducte†spune Marius Cârnu, elev în clasa a VIII a la o școală din Reșița. ÃŽmpreună cu alți 45 de colegi, a venit special pentru o excursie cu trenul.
,,De caii sălbatici am auzit numai în filmele vechi americane. Nu credeam că voi ajunge să-i văd cu ochii mei cum zburdă prin pădure și alergă pe dealuri. Am făcut peste 300 de fotografii și recomand că toată inima acest traseu artiștilor fotografi. Este ceva unic†spune Mircea Piperiu, artist fotograf.
Trenul intră în tunele, trece peste viaducte, imaginile din pădure cu linia șerpuind pe dealuri este ceva splendide. Linia trece printre munți, se vede hăul sub șine și sunt nenumărate locuri prin care trenul pare că abia se strecoară. Un tunel este săpat manual, scrie pe el ,,manual tunelâ€. De la Ciudanovița din gară, se vede pe unde va urca linia. Sunt lucrări incredibile, trenul trece pe buză de prăpastie, urcă munții, gări micuțe ca din poveste rămân pe traseu. ÃŽn apropiere de Marila apar și turmele de cai sălbatici. Pasc pe dealuri, alții au intrat prin pădure. Acum este toamnă și de frica lupilor se apropie de calea ferată, de om.
Trenul intră în Anina, se mai vede turnul de la fostul puț al liftului, mina este în paragină. ÃŽn față apare clădirea gării- și ea monument istoric. Din păcate tot mai pustie și în curând în moarte clinică dacă CFR va închide linia.