Gata prohibitia – Pasiunea Şi Dragostea De Natura În Clisura Dunării VIDEO
Despre oamenii care aleg simplitatea şi locurile liniştite în locul forfotei şi vânzolelii din oraşe, s-a tot vorbit. Despre pasiunea pentru pescuit şi dragostea pentru natura, s-a tot scris, s-au făcut filme sau chiar studii ştiinţifice. Dar, despre toate acestea s-a cam vorbit la timpul trecut fiindcă se pare că vremea romanticilor şi a romantismului a trecut în 2019. Şi cu toate acestea, cu toată tehnologia ce ne înconjoară, mai sunt semeni ai noştrii care atunci când pot, dau de bună voie civilizaţia oraşelor pe traiul simplu al iubitorului de natură.
Aşa este şi cazul unor turişti pescari din Reşita, Timişoara sau din ţară care, deşi îşi pot permite vacante şi concedii pe coastele Pacificului sau Mediteranei, în Spania sau Italia, ei preferă malul Dunării. Mai exact, o bucată de pământ atârnată de o parte de marginea Munţilor Almăjului, iar cealaltă scăldată de apele bătrânului Danubius.
Turiştii pescari – unii veniţi de la sute de km distanţă, abia au așteptat ridicarea prohibiției la pescuit. Oamenii au pornit spre malul fluviului. Aici, pescarul amator şi-a creat tot confortul la malul apei: frigider cu congelator, un microbuz transformat în dormitor, o bucătărie de vară, o micuţă curte fără gard. Alţii au corturi și nici dormitul în maşina nu este de lepădat, la o adică.
La câteva sute de metri, un cetăţean din Timişoara şi-a amenajat rulota şi cortul, iar un altul, şi-a luat nevasta și şi-au amenajat o adevărată locuinţa de vacanţa căreia i-au făcut şi o mică terasa cu măsuţa şi scaune. Nu lipseşte nici televizorul, fiindcă deși e este în vacanţă, omul nu vrea să piardă legătura cu actualitatea. Nimic nu se poate compara cu o cafea pe terasa să la răsăritul soarelui sau cu un ceai la apus. Alţii, mai comozi, prefera cortul şi salteaua gonflabilă. dar, toată lumea se simte bine la malul apei iar confortul este pe ultimul loc.
Ziua începe cu controlul betelor de pescuit şi schimbarea momelilor. Apoi, se matura curtea şi se face curăţenie în jurul ,,casei”. La ceaun se prepară mămăligă sau borşul de peşte, la vreo doi metri există un ochi de aragaz şi nu lipseşte nici un cuptor în care se poate face friptură.
Oamenii stau toată ziua pe malul Dunării şi se bucura de natură și libertate. Cele mai frumoase momente se petrec seara când începe concertul greierilor şi al broaştelor la malul Dunării. Nu este nevoie de lumină: cea de la stele şi luna este de ajuns. Odată cu lăsarea nopţii, circulaţia pe malul Dunării se reduce foarte mult iar liniştea pune stăpânire peste toate.
La Dunăre vin sute de pescari. Unii – stau un weekend, alţii o săptămână, alţii – cu lunile. Dar fiecăruia i se pare că a stat prea puţin şi fiecare îşi doreşte să revină acolo.
Clisura Dunării este locul în care tăria Munţilor Almăjului se pierd în apă lină a Dunării, de-o parte muntele – de cealaltă valurile, este locul în care Carpaţii îşi dau mâna cu Balcanii şi peste care trece unduind brâul de argint al Dunării.
Cine vede o singură dată Clisura Dunării, mereu îşi doreşte să se reîntoarcă în sânul naturii, la concertul broaştelor şi al greierilor sun lumina lunii cât roata carului. Din păcate, deşi an de an Clisura Dunării devine tot mai căutată, nimeni nu prea face nimic pentru turişti. Nimeni nu colectează gunoiul, nu exista tomberoane, iar pe tot malul Dunării, nu găseşti o toaletă.
