Grădiniţa îi stoarce de bani pe părinţi, milioane de lei vechi doar la grupa mică

Fiindcă nici în Caraș SEverin lucrurile nu sunt cu mult diferite, InfoCS a preluat intergral un material de pe www.renasterea.ro

Fondul clasei cerut părinţilor a devenit demult o obişnuinţă. Acesta nu pare să mai fie o problemă, în condiţiile în care, la început de an şcolar, până şi părinţii copiilor de la grădiniţele de stat din Timiş trebuie să contribuie cu sume cuprinse între 150 şi 400 de lei.
Dacă la grădiniţele din comunele din judeţ suma este mai mică, în jur de 150 de lei, la care se adaugă fondul pentru igienă, plus alte bunuri duse de acasă de părinţi, în Timişoara sumele cresc considerabil, de la 250 de lei în sus, în funcţie de grădiniţă, de pretenţiile nu neaparat ale educatoarelor, cât ale directorilor acestor unităţi de învăţământ.

Suma alocată de părinţi pentru rechizite şi jucării a ajuns în unele cazuri, la 150 de lei, în condiţiile în care într-o grupă sunt peste 20 de copii. „În grupă sunt 26 de copii. Le cumpără jucării de 3.900 de lei? Asta e bătaie de joc!”, spune mama unei fetiţe de la o grădiniţă din Timişoara.

De asemenea, părinţii mai cotizează pentru fondul de igienă, stabilit de directorul unităţii de învăţământ, de obicei dat lunar de părinţi.

Media la care se învârte acest fond este de 10 lei pe lună, ceea ce înseamnă că micuţii au parte, dacă doar într-o grupă sunt 25 de copii, de o igienă exemplară, cu 250 de lei pe lună.

Trebuie menţionat că nu fiecare grupă are baia proprie, deci pentru acelaşi grup sanitar cotizează mai multe clase.

Mai există fondul pentru reparaţii, care se dă de obicei trimestrial, cuprins între 35 şi chiar 80 de lei, iar cadrele didactice mai strâng bani şi pentru alte bunuri necesare în grădiniţe.

„Anul acesta ne-au cerut 250 de lei, dar anul trecut am dat 500 de lei”, spune mama unei fetiţe, uşurată parcă de suma înjumătăţită faţă de anul trecut.

Să nu uităm că tot părinţii sunt cei care cotizează dacă la grădiniţă e nevoie de perdele, mochetă, covoare, dulăpioare sau alte obiecte de mobilier necesare.

Directorii de grădiniţe au businessul propriu pe salariul statului

Teoretic, un director de unitate de învăţământ ar trebui ales sau menţinut pe poziţie şi în funcţie de capacitatea sa de a se descurca cu resursele oferite de stat sau de a găsi sponsori pentru utilarea sau renovarea grădiniţelor.

Practic, directorii nu fac altceva decât să ceară bani părinţilor, cei mai impresionabili sponsori.

În urmă cu câteva zile, primarul Nicolae Robu făcea apel la directorii unităţilor de învăţământ să îşi găsească pe cât posibil sponsori, la fel cum apela la oamenii de afaceri şi la reprezentaţii societăţilor comerciale să se implice în renovarea şi utilarea grădiniţelor şi şcolilor.

Este, pare-se, destul de greu pentru directori să îşi facă o relaţie sau să caute asemenea sponsori, aşa că apelează la banii părinţilor.

Nu trebuie uitat faptul că asemenea sume cerute de grădiniţe pot repreenta chiar jumătate din salariul unui părinte.

Mai mult, nimeni nu şi-a pus problema dacă părinţii au sau nu au de unde da aceşti bani. Deşi nu sunt obligaţi s-o facă, sunt, totuşi, constrânşi de împrejurări. La grădiniţe se mai plătesc, de asemenea, opţionalele, la fel cum, în şcoli, fondul clasei a devenit o tradiţie.

„În ce priveşte sumele vehiculate pentru dotarea grădiniţelor trebuie să cercetez, dacă acestea sunt într-adevăr aşa de mari. Învăţământul e gratuit, iar dacă e adevărat, pot spune că nu e corect. Jucăriile sunt pe inventarul grădiniţelor. Dacă părinţii vor să contribuie la achiziţionarea de jucării sunt liberi s-o facă, dar acest lucru nu constituie o obligaţie. Tot ceea ce deţine o grădiniţă reprezintă patrimoniul acesteia, care aparţine consiliului local. Pot spune că în unele cazuri au şi părinţii o anumită vină, pentru că exagerează în legătură cu banii care se strâng pentru învăţământul preşcolar”, a declarat Cornel Petroman, inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments