Hramul Bisericii romano-catolice „Maria Zăpezii”
Duminică, 4 august 2013, va fi sărbătorit în cadrul unei Sfinte Liturghii festive în
trei limbi, română, germană şi maghiară, hramul Bisericii romano-catolice „Maria Zăpezii”
din municipiul de pe Bârzava. Ea va începe la orele 10,30.
Sfânta Liturghie va fi celebrată de păr. Daniel Pozsonyi, preot romano-catolic din
Timișoara, de curând sfințit la Domul din Timișoara, în calitate de invitat şi cel care va
rosti şi predica în cele trei limbi, asistat fiind de părintele canonic paroh József Csaba Pál,
arhidiaconul romano-catolic al Banatului Montan.
Înfrumuseţarea muzicală a Sfintei Liturghii va fi realizată de Corul „Harmonia
Sacra”, dirijor: prof. Gheorghe Colţa, şi de către corul de tineret „Fiamma”, dirijor: prof.
Christine Surdu, ambele ale parohiei aflate în sărbătoare.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, tânărul preot va oferi tuturor celor prezenți
binecuvântarea de primire.
Sâmbătă, 3 august, începând cu ora 18,00, în sala mare a casei parohiale va avea loc
vernisajul expoziției de fotografii „Santa Maria Maggiore din Roma (Italia)“, cu fotografii
realizate în luna iunie a acestui an, de Erwin Josef Țigla.
În continuare, explicaţii despre această sărbătoare „Maria Zăpezii”:
SFINŢIREA BAZILICII SF. MARIA DIN ROMA
Pentru a-şi arăta cinstirea şi iubirea faţă de Preacurata Fecioară Maria, Născătoare
de Dumnezeu, încă din primele veacuri, creştinii au înălţat lăcaşuri de închinare şi leau dedicat ei, dându-le diferite titluri care exprimau laude aduse Maicii Domnului,
sau împrejurării legate de construirea respectivei bisericii. Roma creştină i-a închinat
Fecioarei Maria peste o sută de biserici, multe dintre ele fiind construite pe locul unor
temple şi clădiri ale Romei păgâne. Astfel, Biserica „S. Maria Antiqua” – „Sfânta Maria
din Vechime” este reclădită din templul Minervei, în forul roman; „Sf. Maria dei Martiri”
– „Sfânta Maria a Martirilor” este Panteonul roman, închinat cinstirii tuturor zeilor şi
transformat în lăcaş de cult creştin în secolul al VII-lea.
Între bisericile cele mai vechi închinate Maicii Domnului în oraşul Roma este şi
Bazilica „Sancta Maria Maggiore” – „Sfânta Maria cea Mare”. După cum spune şi numele,
este mai mare decât celelalte monumente mariane; s-a numit şi „Bazilica Liberiană”,
deoarece se află pe locul şi temeliile bazilicii zidite de Papa Liberiu (352-366) pe ruinele
unui vechi templu păgân.
O scriere apărută mai târziu spune că, în noaptea de 5 august a anului 352, Maica
Domnului s-a arătat concomitent papei Liberiu şi unui patrician roman şi le-a cerut să
construiască o biserică acolo unde în dimineaţa următoare vor găsi pământul acoperit cu
un strat de zăpadă. A doua zi, o ninsoare neobişnuită, miraculoasă, acoperea o suprafaţă
întinsă de pământ pe vârful colinei Exquilino. Papa şi bogatul patrician s-au apucat de
lucru şi au început construirea primului mare sanctuar marian, căruia iniţial i s-a dat
numele de „Sancta Maria ad Nives” – „Sfânta Maria a Zăpezii”. Un secol mai târziu, papa
Sixt al III-lea, pentru a ridica un monument în amintirea Conciliului din Efes (431), la care
a fost definită maternitatea divină a Mariei, a reconstruit biserica, dându-i dimensiunile
actuale. Din această primă construcţie se păstrează navetele cu şirurile de coloane robuste
în stil roman şi treizeci şi şase de mozaicuri admirabile care împodobesc nava principală.
La stabilirea formei actuale şi înfrumuseţarea bazilicii au contribuit mulţi papi, de la Sixt
al III-lea, care a putut să ofere „poporului lui Dumnezeu un monument mai mare”, închinat
cinstirii Fecioarei Maria, căreia credincioşii îi acordă un cult, „mai mare” (hiperdulie)
decât cel acordat sfinţilor (dulie), până la papii din epoca noastră. Bazilica se mai numeşte
şi „Santa Maria ad praesepe” – „Sfânta Maria a presepiului”, deoarece, în secolul al VI-lea,
au fost aduse în ea scândurile unei iesle, considerată a fi rămase din ieslea în care a fost
culcat Pruncul Isus în peştera din Bethleem.
Credinţa, arta şi istoria au făcut din Bazilica „Sancta Maria Maggiore” un model
şi un simbol al evlaviei creştine faţă de Preacurata Fecioară Maria. Pentru acest motiv,
în anul 1568, s-a introdus în calendarul roman comemorarea sfinţirii, ca o chemare şi un
îndemn la cultivarea şi adâncirea devoţiunii către Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu.
Mai mult decât splendoarea monumentală a bazilicii, istoria străveche ne destăinuie taina
acestei devoţiuni; chiar şi în timpul călduros al verii, Sfânta Maria face să apară stratul de
zăpadă imaculată, adevărata temelie a lăcaşului închinat ei. Cinstirea Fecioarei fără pată
îl ajută pe creştin să-şi păstreze nevinovăţia sufletului chiar în mijlocul unei lumi aprinse
de focul patimilor şi, pe temelia nevinovăţiei, să înalţe templul viu al vieţii închinate lui
Dumnezeu.
Erwin Josef Tigla
sursa:www.arcb.ro