Își poartă soțul la degetul mic – Inel din safir sintetic, cu părți umane

De câte ori nu ați auzit expresia ,, îl are pe bărbatu-su la degetul mic” ? E, dacă de obicei, vorba asta asta are un înțeles ,,mai pe ocolite” – adică, ,,ea e șefa în casă sau, în casa aia cântă găina” iată că o companie producătoare de pietre semiprețioase și prețioase artificiale, a transpus această vorbă de duh, în realitate. Cum? Citiți aici, numai în InfoCS:

Un inel cu o piatră preţioasă sintetica în care poţi păstra fire de păr uman, a fost creat de firma austriacă Mevisto. Printr-un proces inovativ, inelul este realizat din safire şi rubine sintetice care încorporează par, cenuşa sau chiar blana de câine.

Sună destul de înfricoşător şi cel puţin ciudat, dar această bijuterie unică este adresată celor care îşi doresc să aibă permanent un memento de la o persoană dragă. Compania a primit sute de comenzi, iar inelul a fost expediat deja la aproximativ 40 de clienţi.

Adică, în traducere directă – asta înseamnă că, iei o mână sau un picior al răposatului – sau chiar o altă parte anatomică – la alegere, pe care o duci la fabrica respectivă. Acolo, organul sau parte respectivă a corpului, este carbonizată, după care, prin procedee speciale, este transformată în safir sau rubin. Deci, când veți spune ,,safirul sau rubinul meu drag, piatra mea prețioasă” este chiar pe bune. (nr)

Deşi firele de păr sau cenuşa nu sunt vizibile, reprezentanţii Mevisto ne asigura că produsele conţin materiale biogenetice certificate. Deşi inelul poate părea costisitor, la preţul de 47.200 dolari, un set format din colier şi inel poate ajunge până la 230.000 de dolari.

Adică, mai pe direct, asta înseamnă că îți duci răposatul în spate pe lumea asta. Mă rog, la gât, urechi sau buric și cine mai știe pe unde mai poartă femeile bijuteriile. Cu un sfert de milion de euro, aproape că-l poate transforma în totalitate. Deci, acum femeia poate spune pe bună dreptate că ,,soțul ei este un scump”. La propriu- inelul ăsta, probabil conține părul, nasul și urechile. Ia gândiți-vă puțin; dacă vroia văduva să facă piatra bijuteriei dintr-o anumită parte anatomică a corpului răposatului soț – din ,,bijuteria lui” mai exact, pe care toată viața și-a dorit-o ,,ca piatra”, oare cât ar fi costat inelul? În funcție de mărime, poate ieșiea de un colier.

Comentarii

comentarii