Memento mori – Te-ai gândit vreodată la asta?
Peste 100 de ani, de exemplu, în 2123, vom fi cu toții îngropați împreună cu rudele și prietenii noștri.
Străinii vor locui în casele noastre pe care ne-am luptat atât de mult să le construim și vor deține tot ce avem astăzi. Toate bunurile noastre vor fi necunoscute, nenăscute, inclusiv acea mașină pe care am cheltuit o avere și care probabil va fi fier vechi, în cel mai bun caz va fi în mâinile unui colecționar necunoscut.
Urmașii noștri vor ști puțin sau aproape nimic cine am fost și nici nu își vor aminti de noi. Câți dintre noi îl cunoaștem pe tatăl bunicului nostru?
După ce vom muri, vom fi amintiți câțiva ani, apoi vom fi doar un portret pe raftul cuiva, iar câțiva ani mai târziu, povestea, fotografiile și faptele noastre vor intra în coșul uitării istoriei. Nici măcar nu vom fi amintiri.
Poate că dacă într-o zi ne-am opri să analizăm aceste întrebări, am înțelege cât de ignorant și de slab este visul de a realiza totul.
Dacă ne-am putea gândi doar la asta, cu siguranță abordările noastre, gândurile noastre s-ar schimba, am fi alți oameni.
Având mereu mai mult, fără timp pentru ceea ce merită cu adevărat în această viață. Aș schimba toate astea pentru a trăi și sa mă bucur de acele plimbări pe care nu le-am făcut niciodată, acele îmbrățișări care nu le-am dat, acele sărutări pentru copiii noștri și iubirile noastre, acele glume pe care nu am avut timp să le jucăm. Acestea ar fi cu siguranță cele mai bune momente de reținut, până la urmă ne-ar umple viața de bucurie.
Și că irosim, cu lăcomie, lăcomie, intoleranță zi de zi.
Sursa FB – Mulțumim Ionel Tudor