Miracolul de Sânziene la ,,Fântâna cu leac” din Muntele Blidariu din Valea Almăjului
Chiar dacă a trecut o săptămână de la sărbătoarea Sânzienelor, merită să ne întoarcem puțin în timp și să vorbim despre un obicei și un loc anume legat de această sărbătoare a satului bănățean. Deși au fost ani grei când credința și tradiția erau lăsate cât mai de-o parte pentru a putea fi uitate și ignorate, sătenii din Șopotul Vechi din Țara Almăjului, sunt buni păstrători ai tradițiilor populare. Au multe tradiții și obiceiuri peste an, toate legate de sărbători mai mari sau mai mici. De pildă, să ne reamintim de obiceiul din noaptea de Bobotează când oamenii ies la râul în capul satului și ,,botează vânturile” . Cu ce au învățat din străbuni, cu puterea focului, a apei și a cerului, în funcție de direcția în care bate primul vânt imediat după miezul nopții, bătrânii fac previziuni agrare și meteorologice la care asistă tinerii. Ei știu cum va fi anul, dacă vor fi ploi și dacă se vor putea bucura de recoltă. Un alt obicei este legat de Ziua de Sânziene.
Și-au fost zile și nopți de Sânziene, cu farmecul și poezia lor, cu minunea de fiecare an ce iese din micuța floare ce a adunat atâta poveste în jurul ei. Sunt multe obiceiurile și tradițiile legate de această sărbătoare de suflet a românilor, a bănățenilor din Banatul Montan. Multe și mai ales, diferite. Un obicei mai aparte este cel legat de ,,Fântâna cu leac” din vârful Muntelui Blidariu.
În dimineaţa de Sânziene, în 24 Iunie, sătenii și slujitorii altarelor din bisericile ortodoxe din satele din jurul Muntelui Blidariu, din Șopotul Vechi, din Dalboşeţ, Gârboţ – (Gârbovăț) dar și de mai departe, tocmai de la Lăpușnicul Mare, Bozovici, Bănia, Prigor ori Prilipăț, sau Pătaș și Borloveni, încă urcă împreună cu copii, tineri, maturi şi vârstnici, la Fântâna cu Leacu’, în Vârful Muntelui Blidariu. Cu icoane, steaguri, prapori și lumânări, procesiunea șerpuiește pe drumul de munte până la locul răcoros de la Fântână.
Oamenii spun că apa fântânii are puteri miraculoase, dar acestea sunt foarte puternice în ziua de ,,Sâmziene”. Legenda din bătrâni spune că porcii unui localnic, copleşiţi de o molimă, sar fi vindecat miraculos după ce sau scăldat în apa ce se scurgea îndestulător din fântâna acelui loc. Ba mai mult, trecătorii şi călătorii, tăietorii de lemne și codrenii, pădurarii, vânătorii ori ciobanii și păcurarii turmelor, s-au vindecat după ce sau spălat cu apa deaici. Oamenii spun – și există mărturii – că sau tămăduit de diverse boli după folosirea ei.
În dimineața de Sânziene, la fântână, preoții fac o slujbă religioasă, iar sătenii veniţi din mai toate aşezările Văii Almăjului, iau apă sfințită cu careşi spală mâinile şi faţa, să le fie de noroc şi sănătate. vestea fântânii și a apei dătătoare de sănătate, a mers până dincolo peste Munții Locvei, în Clisura Dunării. Cei veniți din Berzasca, Coronini, Sicheviţa sau Gornea, iau apă sfinţită pe care o duc şi celor deacasă.
În drumul lor spre satele unde își au casele, oamenii culeg flori de sânziene de prin poieni și luminișuri pe care le duc acasă împreună cu apă de la ,,izvorul cu leac” din vârful Blidariului. În drumul lor spre casă, ei obișnuiesc să agațe cununi din sânziene la cruci ori pe trunchiul aninilor din cale. Ajunși acasă, urmează un alt ritual al florilor de sânziene: de la cununa la icoană ori aruncată pe casă și până la pusul florilor sub pernă ori uscatul lor pentru ceai. Ceaiul din flori de sânziene face minuni în laringite, răgușeli ori dureri de gât.
Tot din flori, femeile și fetele fac cununi pe care le agață în grinda caselor, a colibelor, la stâni și prin gospodărie. Sătenii din Șopotul Vechi și din Gârboț, făceau mănunchiuri din sânziene și cu apa din fântâna cu leac, stropeau casa, animale, curțile și grădinile.
Mulțumim de ajutorul dat în realizarea acestui material, lui Ioachim Șelariu și familiei lui, oameni de bază și de omenie din Șopotul Vechi.
