O casă a iubirii creştine- capela ortodoxă la Traian Lalescu
Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu puterea Sfântului Duh, s-au efectuat ample
lucrări de amenajare la capela cu hramurile Sf. Ierarh Nicolae şi Sfinţii Trei Ierarhi a Colegiului
Naţional Traian Lalescu- Reşiţa. Având importantul sprijin al directorului şcolii prof. Pavel
Gimboaşă, al preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, dr.ing. Sorin Frunzăverde,
al Protopopiatului Ortodox Reşiţa, al doamnei arhitect Ioana Mihăescu, al doamnei Manuela
Ciobanu- preşedinta comitetului de părinţi CNTL, precum şi al realizatorului lucrării ec. Dorin
Buda. Capela a beneficiat de transformări majore, privind aspectul şi forma unei adevărate
biserici în miniatură cu iconostas şi pictură executată de către profesor Adrian Garoiu, după ce,
încă din anul 2004 a deservit ca loc de rugăciune şi cabinet de religie. Binecuvântarea lucrărilor
a fost săvârşită de către Prea Sfinţitul Părinte Lucian Episcopul Caransebeşului, în data de 29
ianuarie 2013, Protopop al Reşiţei fiind P.On.Pr. Nicolae C.Mirişan,iar ostenitor al acestei
binecuvâmtate lucrări fiin Pr.Prof.Icn. Nicolae Chiosa.
Despre ceea ce înseamnă capela în şcoala noastră ne dau mărturie elevele Maria Avram
şi Anca Ivan.
Am păşit pentru prima dată în capela Colegiului Naţional ,,Traian Lalescu” cu mai bine
de patru ani în urmă, înainte de a fi renovată. Chiar dacă arată foarte bine acum, pentru mine
capela nu a fost niciodată urâtă sau nepotrivită pentru scopul căruia îi era destinat, ci, deşi
nedotată corespunzător, a avut mereu un aer special în jurul ei de calm şi linişte- ca oricare alt
loc dedicat meditaţiei şi rugăciunii- dându-mi senzaţia că între pereţii ei eram cumva departe
de lumea exterioară, protejată de griji şi răutăţi. Cred că nu greşesc când spun că într-un fel
capela s-a dezvoltat odată cu mine. Momentul începerii primelor lucrări coincide cu începutul
implicării mele în activităţile şi proiectele religioase desfăşurate în liceu. Sufletul meu şi capela
nu au fost rele sau nepotrivite pentru un creştin. Doar că, pentru a se apropia cu adevărat de
Dumnezeu, a păşi pe calea cea dreaptă şi a-şi îndeplinit menirea pentru care au fost create, au
avut nevoie de puţină atenţie şi lucrări de renovare.( Avram Maria)
A fost odată un loc în care credinţa era din plin, iar credincioşi erau la tot pasul.
Oamenii de toate vârstele simţeau nevoia unui refugiu, unor ziduri între care să se despartă de
grijile zilnice şi de toate gândurile rele ce străbăteau şcoala. Da, este vorba despre o şcoală,
despre Colegiul Naţional ”Traian Lalescu” din Reşiţa. Orele de religie aveau loc în cabinetul de
religie atunci existent, însă atmosfera se apropia mai mult de cea din clasă decât de cea dintr-o
biserică.
Pe măsură ce profesorii şi elevii s-au implicat mai mult în proiectele religioase şi
în lupta pentru unitate, tot mai mare era nevoia ca un astfel de loc să apară. Zeci de elevi ai
colegiului şi-au luat angajamentul de a transmite mai departe iubirea creştină şi de a fi cei
dintâi care spun ”pace!”. Aceştia au participat la numeroase întâlniri ecumenice precum cele
4 tabere ecumenice de la Loreto (Italia), ”Da EurHope a EurHome”, întâlnirea mondială a
tinerilor pentru unitate, ”Genfest”, pelerinaje în Italia, Săptămâna Ecumenică de Rugăciune
pentru Unitatea Creştinilor în Pesaro (Italia), dar și multe altele asemenea. Tinerii implicaţi,
alături de Pr. Prof. Nicolae Chiosa, sunt parte dintr-un întreg, iar acest întreg creşte pe zi ce
trece. Tocmai de aceea în fiecare an sunt din ce în ce mai mulţi tineri interesaţi să se implice în
astfel de activităţi care lasă în urmă mai mult decât simple amintiri.
Sufletele îmbibate în credinţă și flacăra speranţei ce arde înăuntrul fiecăruia sunt sutele de
motive pentru care capela Colegiului Naţional ”Traian Lalescu” a apărut ca și o fortăreaţă a
gândurilor și a sentimentelor tuturor. E un loc simplu și modern în același timp, un loc în care
ne apropiem, deși la distanţă, de prietenii din alte ţări, o clasă în care învăţăm cum să-L iubim
mai mult pe Dumnezeu. Capela are 2 hramuri: în 6 decembrie – Sf. Nicolae – și în 30 ianuarie
– Sf. Trei Ierarhi. Pentru prima oară a fost sfinţită la data de 5 decembrie 2011. În 29 ianuarie
anul acesta a fost sfinţită din nou.
Astăzi există acel loc în care ne putem regăsi pe noi înşine în ceaţa care ne înconjoară
vieţile. A apărut harta către sufletul nostru. Miros de tămâie, lumina unei lumânări şi o
voce care-şi cântă credinţa în surdină: e imaginea un vis împlinit, pictură a casei iubirii
creştine.(Anca Ivan)
