Oare stie dl. Aurel Marinescu diferenta dintre gamele majore si cele minore

Am auzit des afirmația că „Aurel Marinescu se pricepe la muzică, n-are ce căuta la CET”, dar cred că ea este mai degrabă ignorantă și rostită la bășcălie și grabă, neinspirată chiar, decât să fie chibuzită și, cu atât mai puțin, adevărată.

Muzica nu este deloc ușoară! Chiar dacă vorbim doar de șapte note muzicale, ele pot fi alese și folosite atât de diversificat încât rezultatul să fie o magnifică operă de artă. Așa cum sunt „Anotimpurile” lui Vivaldi, sau „Rapsodia Română” a lui Enescu. Muzica este chiar mai grea decât matematica. Pentru că muzica este o matematică înșirută atât de lin și armonios, încât mesajul ei îți transcende rațiunea pentru a vorbi prin fibre nevăzute direct cu sufletul. Atât este de diversă înșiruirea celor șapte note, încât vorbim de game diverse, majore sau minore, naturale sau artificiale, cu semitonuri sau chiar cu sferturi de ton (ca în muzica arabă spre ex.). O simplă imixtiune în rânduiala gamei îți poate transforma o gamă majoră într-una minoră și un cântec de luptă într-o veritabilă doină! Dacă mai vorbim de pătrimi, optimi, treișdoimi sau șaisprezecimi, de game armonice ori melodice, înțelegeți, cred, că muzica este o matematică extrem de grea dar și de sensibilă.

Acum revin la afirmația din debut și încerc o motivare: Aurel Marinescu se pricepe mai degrabă la CET decât la muzică. Gesturile sale din ultimele zile n-au făcut altceva decât să arate cât de prost se pricepe acest om la muzică. A încercat un marș prezidențial în conferința președintelui Frunzăverde, însă a interpretat o adevărată doină, e adevărat că într-o gamă natural majoră, dar căreia i-a pus atâția bemoli și diezi că s-a transformat din Fa major natural într-un sec și țiuitor Fa minor! Cum altfel ai cataloga acțiunea unui om care de față cu un om politic de talia lui Sorin Frunzăverde vine și spune că nu și-a permis să facă conferințe de presă în care să avertizeze cetățenii Reșiței că pot rămâne fără căldură de frica șefului său direct, primarul Mihai Stepanescu, iar a doua zi să cheme o parte a presei la conferință de presă în care să-l facă praf pe același Mihai Stepanescu!

Aurel Marinescu, administratorul CET Reșița 2010 dar și al falimentarei CET Energoterm, însoțit de echipa de conducere, a prezentat o situație de ansamblu a problemelor cu care se confruntă CET-ul. Aurel Marinescu a vorbit despre o sincopă a sistemului de colectare a banilor. Din cauza istoricului de “rău platnic”, atât furnizorul de gaz, cât și cel de energie electrică solicită plata facturilor în avans. Asta în condițiile în care CET-ul încasează banii pentru serviciile prestate (apă caldă și căldură) după 3 luni de la furnizare. Se pare că domnul Marinescu nu poate vedea mai departe de ochelarii unei simple casiere. Pentru că CET Reșița nu este doar o interfață de încasator, ci este producător și distribuitor. Prețul nu include numai producția și distribuția agentului termic, ci și toate aceste probleme de bonitate și cash flow, pe care orice manager ar trebui să le aibe în mânecă și să știe să le aranjeze pe partitura economiei de piață încât să transforme un „lied” într-o adevărată horă! Căci CET încasează mai târziu, dar și mai mult! Prețul uriaș al GigaCaloriei (480 de lei) tocmai prin asta se justifică: el este mult mai ridicat față de prețul de producție, tocmai pentru că societatea trebuie să-și acopere toate costurile dar să își asigure și cash flow-ul necesar. E adevărat că pentru aceasta nu ai nevoie de diez ori bemol, ba chiar nici măcar un becar nu îți este folositor. Pentru că pentru așa ceva ai nevoie de management…

Până în 24 ianuarie, CET 2010 trebuie să plătească către Enel Energie datoria de 3 miliarde de lei vechi, iar la 1 februarie este data limită de achitare a datoriilor de 40 de miliarde de lei vechi către EON Gaz. La rândul ei, societatea are de recuperat de la Primăria Reșița 21 de miliarde și alte 5 miliarde de la populație. La aceste sume se adaugă și cele 7 miliarde de lei vechi pe care trebuie să le primească de la societatea sibiană Baltur, cea care a câștigat licitația de executare a centralelor de cartier. CET-ul a subcontractat o parte din lucrări, fiind vorba de execuția rețelelor termice exterioare, sectorizarea magistralei, comasarea echipamentelor din punctele termice, etc. ÃŽn concluzie, societatea de furnizare a agentului termic și a apei calde din Reșița are de încasat 33 de miliarde și de achitat 43, diferența de bani constând în pierderile din sistem. De aici eu aș deduce că societatea este chiar în profit, în condițiile în care 44 de miliarde a primit doar de la Consiliul Local capital social. Deci cei 33 de miliarde care trebuiesc încasați pot fi considerați direct profit, asta pentru că firma a primit deja mai mult decât acele datorii. Åži atunci de ce o fi pe minus? Iarăși Marinescu, prost inspirat, apelează de această dată la o gamă minoră fără să priceapă că Si minor natural atunci când se confruntă cu un bemol bine amplasat devine gamă majoră…

La întâlnirea cu presa s-a mai precizat că CET 2010 funcționează cu 188 de angajați, salariul mediu net fiind de 1150 de lei. Acești muncitori lucrează exclusiv pe baza unor contracte pe perioadă determinată de 3 luni. Cum însă fondul de salarii depășește 4 miliarde de lei lunar, tindem să credem afirmația consilierului Ioan Benga, că o fi salariul mediu 1150 lei, dar asta doar pentru că la banii puțini pe care îi iau angajații, trebuie să adăugăm lefurile uriașe pe care le iau directorii, același consilier explicând că pe salarizarea domnului Marinescu se duc lunar 10.000 de lei!