Painea de Soceni si-a pierdut din suflet – A murit nea Țimbru
Câteva rânduri de pe facebook au adus tristețea în rândul celor care zi de zi, sau ori de câte ori au drum spre Caransebeș, opresc la Soceni la brutarie pentru a cumpăra cea mai bună pâine de casă din Banat, un brand – poate singurul cu adevărat gust – al Caras-Severinului: pâinea de Soceni.
,,Începând de astăzi, pâinii de Soceni îi va lipsi un ingredient şi acest ingredient care va lipsi, nu este nici apă, nici sarea, nici drojdia – este sufletul celui care o plămădea. Sufletul lui Nea Tibru s-a ridicat la cer să facă pită îngerilor. Pita de la geamul brutăriei din Soceni, tot timpul era mai gustoasă pentru că era luată direct din mâinile celui care se ocupa de producerea ei începând de la descărcatul fainii, plămăditul şi dospitul și până la scoaterea ei din cuptor. Era făuritorul acestei pâini, unicat aş putea spune şi era mândru de asta. A muncit foarte mult alături de familia sa şi de angajaţi, dar din păcate, această boală meschină nu să mulțumit să mănânce o Pită bună de Soceni, a vrut ea neapărat să mănânce viața unui om minunat, un om care niciodată nu a spus că nu se poate,nu vrea, sau nu are”.
O să mi fie dor să mănânc o pitî fără coajă de la tine!
Odihnă veșnică, Patroane!
Sarbu Marius
Iată ce scria în www.caon.ro în luna iulie a anului 2015 colega Sonia Berger: SOCENI – Când auzi sau rosteşti numele localităţii Soceni, primul cuvânt care-ţi trece prin minte este „pâine”. ,,Asocierea vine de la sine, fiindcă dacă pe drumul dintre Caransebeş şi Reşiţa sunt locuri ştiute de toată lumea, acelea sunt mănăstirea Brebu şi brutăria căreia nimeni nu-i ştie numele, însă toţi opresc maşinile în faţa ei şi ies din ea cu plasele pline de pâine. Pâine caldă, care umple de miros îmbătător habitaclul autoturismului, şi din care până acasă imposibil să nu mănânci jumătate.
Iosif Ţibru, proprietarul brutăriei, ne-a spus că afacerea a demarat-o în 1998, chiar dacă în momentul acela nu ştia absolut nimic despre pâine. Prima încercare a făcut-o însă cu patru ani înainte la Ezeriş, împreună cu un asociat, dar lucrurile nu au mers deloc bine şi a renunţat. A luat-o de la zero şi în privinţa cunoştinţelor, şi în cea a banilor. „La început n-am avut bani decât pentru doi saci de făină. Dimineaţa am vândut pâinea şi am mers şi-am mai cumpărat doi… Aşa am început. Singur, de fapt cu familia, m-a mai ajutat o vecină până când am ajuns să-mi permit să fac angajări după vreo şase luni. Acum am 18 angajaţi, şi lucrăm non-stop, 24 de ore din 24”, ne-a spus Iosif Ţibru.
Brutăria scoate cam 10-12 cuptoare pe zi, din două în două ore, fiecare cu o capacitate de 140 de pâini, ceea ce înseamnă undeva la 1.500 de pâini pe zi, pe care le vinde în cele două magazine proprii din Reşiţa şi o distribuie unui număr de nouă agenţi economici, apoi la Lugoj şi în satele din jur, brutăria rămânând, bineînţeles, locul cu cel mai bun văd.
Întrebat despre secretul „pâinii de Soceni”, Iosif Ţibru ne-a mărturisit că reţeta a luat-o de la un bătrân din Gătaia. „Am dat întâmplător acolo peste acel om, care avea un cuptor de pământ. Am avut noroc să nimeresc la bătrânul acela care făcea cuptoare din pământ, nu din şamotă, cum mai văzusem eu. I-am spus să vină să ne facă unul şi nouă, dar a refuzat. Zicea că n-avem noi bani să-l plătim ca să ne facă un astfel cuptor. Ne-a explicat că dacă ni-l face, trebuie să formeze şi oameni care să lucreze la el, dacă se strică ceva trebuie să vină tot el să-l repare, aşa că, dacă voiam să învăţăm noi, el ne spune ce şi cum… Asta se întâmpla pe vremea când am deschis prima brutărie, la Ezeriş, împreună cu asociatul meu. Ce era să facem? Ne-am dus noi la Gătaia, am lucrat de noapte vreo săptămână până am învăţat să facem pită, iar el ne-a spus toate secretele, a fost cinstit şi corect cu noi. Pe urmă ne-am apucat noi, pe cont propriu. Am mai greşit câteodată, dar am învăţat până la urmă”.
Acum Iosif Ţibru, la cei 62 de ani pe care îi are, nu mai face pâine. A format însă tineri din Soceni şi din Reşiţa care lucrează la brutăria lui.
Nu se poate spune cu exactitate câte zeci sau sute de maşini opresc zilnic în faţa brutăriei de la Soceni, şi nici cine cumpără pâine de aici. Iosif Ţibru ştie sigur că nu ratează ocazia nici prefectul judeţului, nici primarul Reşiţei. Ba, mai mult, chiar doi producători cunoscuţi de produse de panificaţie, unul din Lugoj şi celălalt din Reşiţa, când au drum pe acolo cumpără pâine de la el sau chiar trimit mașinile după ea. „Am fost la o nuntă în Gorj şi am dus pâine de-aici. La masă a venit cineva şi m-a întrebat: «Asta-i pită de-aia de-acolo, de lângă Reşiţa, de peste deal?». I-am spus că da. Cum trec şoferi pe-aici, se ştie deja de pâinea de la Soceni în toată ţara. Cum pleacă în Austria, îşi iau cu ei cinci, zece pâini şi le bagă la congelator, să ţină”. Am lăsat în urmă secretele unei pâini de succes şi am luat cu noi mirosul grâului copt în cuptor…”