Părintele Boian: Ajutaţi-ne să păstrăm identitatea şi limba românească în Timoc
,,Aproape 200 de ani, românii/vlahii din Timoc au fost lăsaţi ” să se descurce cum știu” şi asta au şi făcut. Mulţumind „descurcării” lor, există şi astăzi.
În anul 1833, românilor din Valea Timocului le-au fost rupte toate legăturile cu Ţara Mamă – România şi cu Biserica Neamului. Normal, legăturile au fost rupte prin voia puterilor „mai mari”.
După această despartire, în Ţara Românească s-au întâmplat mai multe evenimente, unul din ele fiind, treptata modernizarea limbii, la care din păcate timocenilor nu le-a fost permis să participe.
Fraţii din Ţara Mamă au mers înainte , privindu-i peste Dunare, cu dor şi tristete pe fraţii lor timoceni, dar aşa au vrut puterile mari şi pe „simplu” popor cine-l întreba.
Modernizarea limbii
Îmi aduc aminte de o poveste, povestită de un român din Cladova, trecut la Domnul, Dragisa Radulovic-Radu. Spunea aşa: Erau doi fraţi şi când au crescut unul s-a dus la şcoli mari, iar altul a rămas să lucre la sat, la moşâie. Fratele al mare fiind la şcoli nu a mai venit în sat mult timp. După terminarea şcolii de doctor el a venit în casa parintească la fratele al mic mirându-se, de ce fratele al mic vorbeste o limba simplă ” ţărănească” şi tot îl critica pe fratele al mic de ce nu vorbeşte limba domnească, la care fratele al mic îi raspunde: ca tu sa poţi să mergi la scoală, eu trebuia să rămân cu părinţii să lucru la moşâie şi fiind aici cu cei bătrâni eu nu am avut unde să învăţ limba domnescă, dar te rog ajută-mă tu să o învăţ treptat aşa cum ai învăţat-o şi tu pas câte pas şi acuma o vorbeşti atât de frumos.
Exact aşa s-a întâmplat şi cu noi, românii din Valea Timocului. Am fost în afara sistemului de învăţământ al fraţilor noştrii din Ţară şi suntem la un nivel „ţăranesc„ al limbii noastre. Ca să ajungem la forma limbii literare, trebuie în scurt timp să trecem fazele prin care au trecut fraţii de la nord de Dunare.
Dacă o mama are 2 copii gemeni şi pe unu îl învaţă să meargă dar pe altul îl ţine tot culcat în pat, după 2 ani, nu-i poate spune copilului din pat, „haide scoală-te şi mergi, vezi cum merge fratele tau”.
Ca să poată să meargă trebuie să facă întâi, toţi paşii de început pe care i-a facut şi celalalt frate.
Noi românii avem o limbă literară care este idealul nostru spre care mergem dar până ajungem la el trebuie să facem primii paşi.
Haide să ne uităm la cărţile bisericeşti şi din ele vom înţelege totul. Din ele vom vedea cum s-a dezvoltat şi modernizat limba română care şi în continuare se modernizează.
Astăzi auzim multe neologisme, se spune că un lucru este ” eronat” şi dacă avem cuvântul nostru pentru asta „greşit”, după câtiva ani cei ce vorbesc ” greşit” vor fi considerati ca neânvăţaţi dar ăsta este procesul şi situaţia reală.
Nu este înţelept cel care critică forme vechi ale limbii sale, pentru că prin negarea lor el neagă şi identitatea lui şi istoria neamului său. Înţelept este acela care spune „Ce frumos au vorbit strămoşii mei”.
O dată am vorbit cu cineva despre ” Sfântul Mucenic Ioan Valahul” şi acela îmi spunea: „Da dar acuma nu trăim în vremea Sfântului Ioan Valahul.” Greşit. Total greşit, el nu trăia pe vremea „Sfântului Ioan Valahul” şi credea că nimeni nu trăieşte în condiţiile acelea. Îmi aduc aminte de Cneazul sârbesc Milos Obrenovic care a fost om simplu de la sat şi a fost la Viena. Mergând prin oraş se auzea că cineva striga „Fris fis” şi Milos îl întreabă pe traducătorul său: „Ce zbiară acesta, ce tot spune?” , iar traducătorul îi răspunde „Spune, peşte proaspat, Domnitorule” la care Milos spunea:”Pai de ce nu spune pe sârbeşte, să-l înţeleagă toata lumea.”
Şi astăzi dacă luăm un om de la oraş şi un om de la vreun sat de la munte unde nu este nici curent nu putem spune că trăiesc în aceleaşi vremuri sau mai bine spus în aceleaşi condiţii.
În primul rând trebuie să avem şcoli adevărate în limba română, nu păcăleli, mass-media în limba română şi Biserică, care este singura adevarată instituţie a Neamului Românesc în Timoc. Asta va face ca toţi acei paşi pierduţi sau nefăcuţi în ultimii 200 de ani să fie trecuţi în cât mai scurt timp.
Vă asteptăm să zidiţi aceste instituţii cu fapte nu cu vorbe, aşa cum noi am rezidit cu ajutorul lui Dumnezeu, Biserica Românească aici şi vom continua, cu fapte să o rezidim.”
Părintele Boian Alexandrovic, Protopop al Protopopiatului Bisericii Ortodoxe Române, „Dacia Ripensis” din Timoc
Romanian Global News precizează că în ultima perioadă singura institutie românească din Timoc, Biserica Ortodoxă Română si Părintele Boian au devenit tinta a tot mai multor atacuri venite din partea a tot felul de „bidoane” ale serviciilor secrete sârbe, unele din România, dar si din partea unor „surse’ ale unor agenti de influentă sârbi din cadrul serviciilor de informatii din România.
O asa zisă presă care stă cu mâna în buzunarul DPRRP dar dă cu ciocul la serviciile secrete sârbe la Cladovo, politicieni cu sejururi plătite de servicii, pentru servicii, functionari cameleonici cu dublă comandă sau diplomati ai României care si-au trădat Tara si interesele românesti, au sărit să lovească în ceea ce cu jertfă si cu ajutor de la Dumnezeu Părintele Boian, preoții din jurul său, dar mai ales românii/vlahii din Timoc au reusit să construiască.
Vorba proverbului „Fereste-mă Doamne de prieteni că de dusmani mă feresc singur!”
Preluare; citește mai multe pe rgnpress.ro
Oamenii astia trebuie ajutati.