Poveste adevarata de iarna tarzie cu batrana saraca, dar cu suflet curat
Povestea de mai jos, este o poveste adevărată. Este preluată de la un tânăr din Ramna şi citind-o, poate cineva va face ceva mai mult pentru on OM care în loc de televizor priveşte răsăritul cerul şi apusul, un suflet care se bucură de ninsoarea târzie ca un copil. Poate acolo la Ramna, se va opri cineva care îi va face ziua mai bună bătrânei cu zâmbet curat de bunică din poveștile copilăriei.
Iată ce scrie tânărul Leontin Dragoș pe pagina sa de facebook: ,,La 87 de ani, tanti Maria din Ramna este plină de bucurie şi cu o gândire extrem de pozitivă. Ea nu are în casă nici televizor şi nici radio. Ieri (sâmbătă nn) când am trecut pe la ea, afară ningea puternic. Eu, eram îngrijorat că iarăşi o să fie zăpadă mare şi nu o să putem să ne deplasăm pe unde avem fiecare de mers, dar bunica Maria zâmbea şi era fericită. Mi-a spus că a mai fost iarnă în martie şi era tare liniştită. Eu nu eram ca ea.
Ce m-a surprins plăcut, a fost şi răspunsul pe care mi l-a dat când am întrebat-o ,,de ce nu a pus ceva peste lemne, că era zăpadă mare pe ele”. Bunica Maria a spus că nu are cu ce să le acopere. Dar ce a fost mai impresionant, a fost gândul curat şi creştin ieșit din sufletul ei și care a suna în vorbe așa: ,,Cine le udă – le şi usucă”.
Uneori mă întreb de ce bunicii aceștia sunt aşa şi noi altfel? Aş identifica 2 răspunsuri, sau variante de răspuns:
1. Ea nu se uită la televizor – deci nu e inundată şi spălată pe creier cu tot felul de gânduri negative, stresată şi umplută de teamă şi frică, aşa cum sunt cei care se uită zilnic la televizor pe canale prost alese.
2. Ea vede lumea prin Hristos. Dacă vă uitați mai atenți, veți observa pe tocul ferestrei dânsei, exact deasupra, un semn sacru pentru creștini. Acolo încă există semnul sfintei cruci, semn ce astăzi nu se mai vede pe fațadele sau pe casele moderne. Nu mai este, a dispărut de mult.
Eu cred că toate aceste mici detalii fac diferenţa dintre noi şi ei. O Duminică liniştită alături de cei dragi vă doresc şi cutezaţi puţin la această povestioară.
Leontin Dragoș
https://www.facebook.com/leontin.dragos