Se apropie Moșii de toamnă – Pomenirea celor adormiți – Ce dăm de pomană VIDEO
În satele și nu numai din Banatul Montan, respectarea tradiției și mai ales, a sfaturilor bisericești privind tradițiile, este o datorie sfântă păstrată și transmisă din generație în generație. Biserica Ortodoxă a rânduit pomenirea celor adormiți în fiecare sâmbătă și în special în prima sâmbătă a lunii noiembrie, în sâmbăta dinaintea Înfricoșătoarei Judecăți și în sâmbăta Rusaliilor. Aceste zile speciale de pomenire sunt denumite în tradiția românească moșii de toamnă, moșii de iarnă și moșii de vară.
Biserica Ortodoxă a rânduit pomenirea celor adormiți în fiecare sâmbătă și în special în prima sâmbătă a lunii noiembrie, în sâmbăta dinaintea Înfricoșătoarei Judecăți și în sâmbăta Rusaliilor. Aceste zile speciale de pomenire sunt denumite în tradiția românească moșii de toamnă, moșii de iarnă și moșii de vară.
VIDEO ARHIVA
Pentru că Biserica Ortodoxă îndeamnă la rugăciune s-au stabilit două zile de Sâmbătă pentru pomenirea celor din veac adormiți, adică pentru a se face pomenirea tuturor celor care au adormit în dreapta credință, părinți, frați, surori, bunici, străbunici, strămoși, prieteni, cunoștințe, sihaștrii, monahi, clerici și pe tot sufletul creștinesc care s-a săvârșit în dreapta credință. Aceste două zile de Sâmbătă sunt: sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoșătoarei Judecăți) și sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).
Acestor două zile se alătură și aceasta a Moșilor de toamnă. Aceasta cea din urmă este stabilită în perioada 26 octombrie – 8 noiembrie dar în funcție de anumite zone ale țării în care tradițiile diferă, data de pomenire poate fi diferită. Faptul care contează cel mai mult este rugăciunea noastră, a celor vii pentru că pentru un suflet care a adormit, rugăciunea este cea mai bună faptă a noastră. Cei adormiți nu mai pot face nimic pentru sufletul lor însă prin rugăciunile noastre Dumnezeu se poate milostivi și poate să îi scoată din iad, dacă noi ne rugăm pentru ei. În această să ne rugăm pentru toți cei din veac adormiți și mai ales rugăciunile noastre să fie îndreptate către cei care au adormit în diferite feluri.
Rugăciunile credincioșilor pentru cei adormiți și parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposați pentru a fi ajutați înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutați cu nimic. Dumnezeu vrea să-i ajute pe cei adormiți, deoarece suferă pentru pierzania lor, dar nu o face pentru că are noblețe.
Ce trebuie să dai de pomană în Sâmbăta Morților
Moșii de toamnă sunt un prilej pentru pomenirea celor adormiți și pentru a oferi bucate celor nevoiași.
Coșul cu care vă duceți la biserică în Sâmbăta Morților trebuie să coțină o sticlă mică de vin, colivă, colac și bucate abundente pe care să le oferiți de pomană. Cantitățile trebuie să fie aibă dimensiuni rezonabile. Pe lână aceste lucruri obligatorii poți adăuga fructe, bomboane, dulciuri, căni sau alte lucruri care pot fi folositoare celor nevoiași.
Coliva se face din grâu fiert, îndulcit și ornată cu sfânta cruce și bomboane colorate.
Colacul poate fi înlocuit cu prescuri pentru a avea o variantă mai practică.
,,Să facem pomenirea fericiților creștini pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălțile, puțurile, sau războiul i-a secerat și cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis și focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor și la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiți fără de veste; ale celor arși de trăsnete și ale celor înghețați în munți, pe cale, în loc pustiu și în sihăstrie; ale celor sfârșiți de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune și în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul sau orice alt animal sau săvârșit din cauza vremii rele, grindina, zăpada, ploaia înmulțită, cărămida și țărâna i-au împresurat și de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviți de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului și a oricărui fel de piatră; ale celor sfârșiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de mușcături înveninate, de înghițirea șerpilor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghițit; și de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească și femeiască.
Să ne aducem aminte de cei care au suferit chinuri și batjocură, pătimind nevinovați în închisori, de cei care au adormit în spitale și nici o rudenie nu i-a pomenit, de cei care au adormit pe străzi flămânzi sau însetați, de cei care nu are cine să îi pomenească, de cei care au adormit pe câmpurile de luptă apărând țara și credința, de cei care au murit în chinuri sau în alte feluri împreună cu tot neamul lor cel adormit, cu gândul la aceștia să zicem:
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”
Pentru că Biserica Ortodoxă îndeamnă la rugăciune s-au stabilit două zile de Sâmbătă pentru pomenirea celor din veac adormiți, adică pentru a se face pomenirea tuturor celor care au adormit în dreapta credință, părinți, frați, surori, bunici, străbunici, strămoși, prieteni, cunoștințe, sihaștrii, monahi, clerici și pe tot sufletul creștinesc care s-a săvârșit în dreapta credință. Aceste două zile de Sâmbătă sunt: sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoșătoarei Judecăți) și sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).
Acestor două zile se alătură și aceasta a Moșilor de toamnă. Aceasta cea din urmă este stabilită în perioada 26 octombrie – 8 noiembrie dar în funcție de anumite zone ale țării în care tradițiile diferă, data de pomenire poate fi diferită. Faptul care contează cel mai mult este rugăciunea noastră, a celor vii pentru că pentru un suflet care a adormit, rugăciunea este cea mai bună faptă a noastră. Cei adormiți nu mai pot face nimic pentru sufletul lor însă prin rugăciunile noastre Dumnezeu se poate milostivi și poate să îi scoată din iad, dacă noi ne rugăm pentru ei. În această să ne rugăm pentru toți cei din veac adormiți și mai ales rugăciunile noastre să fie îndreptate către cei care au adormit în diferite feluri.
Rugăciunile credincioșilor pentru cei adormiți și parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposați pentru a fi ajutați înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutați cu nimic. Dumnezeu vrea să-i ajute pe cei adormiți, deoarece suferă pentru pierzania lor, dar nu o face pentru că are noblețe.
,,Să facem pomenirea fericiților creștini pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălțile, puțurile, sau războiul i-a secerat și cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis și focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor și la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiți fără de veste; ale celor arși de trăsnete și ale celor înghețați în munți, pe cale, în loc pustiu și în sihăstrie; ale celor sfârșiți de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune și în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul său orice alt animal sau săvârșit din cauza vremii rele, grindină, zăpada, ploaia înmulțită, cărămida și țărâna i-au împresurat și de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviți de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului și a oricărui fel de piatră; ale celor sfârșiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de mușcături înveninate, de înghițirea șerpilor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghițit; și de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească și femeiască.
Să ne aducem aminte de cei care au suferit chinuri și batjocură, pătimind nevinovați în închisori, de cei care au adormit în spitale și nici o rudenie nu i-a pomenit, de cei care au adormit pe străzi flămânzi sau însetați, de cei care nu are cine să îi pomenească, de cei care au adormit pe câmpurile de luptă apărând țara și credința, de cei care au murit în chinuri sau în alte feluri împreună cu tot neamul lor cel adormit, cu gândul la aceștia să zicem:
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”