Și totuși există iubire si totusi exista oameni cu suflet – La Valeapai oamenilor le pasa VIDEO

Și uite că se poate și uite că mai există iubire de aproape, mai exista milă si mai sunt în România tineri cărora le pasă de cei bătrâni. Și vorbim aici de familia Trifan din Timișoara. ,,Țăcăniții ăia la cap” după cum le zic cu drag localnicii, s-au îndrăgostit iremediabil de o casă veche și părăginită, o ruină din Valeapai. După o săptămână de muncă, Trifanii cei mari – adică Nicoleta și Radu, își iau copilașii de mână și fac 60 de km, dintre care aproape jumătate pe un drum plin de gropi și cratere. Amândoi au slujbe la Timișoara și vin la Valeapai ori de câte ori au puțin timp liber. Învață de pe internet cum se lucrează lemnul vechi, cum se tencuiește și se zugrăvește cu var și pământ galben, cum se face cărămida crudă și multe, multe alte lucruri ce au fost uitate în satul românesc. Cu ajutorul noului – adică curent electric și scule moderne, Radu și Nicoleta, prelucrează materialele vechi și casa nelocuită vreo 20 de ani, a prins viață.

Dar nu s-au mulțumit cu atât, adică dintr-o ruină să facă o căsuță din povești. S-au uitat in jur și au descoperit-o pe tanti Lina, o bătrână bolnavă și părăsită de toți la cei 90 de ani ai săi. Bătrâna este semi-imobilizată la pat și trăiește din mila oamenilor de bine din sat, a vecinilor care îi mai deschid ușa din când în când. Mai grav este că în camera în care bătrâna își duce traiul într-un pat, nu s-a mai zugrăvit de peste 20 de ani. Tot de peste 20 de ani, nimeni nu a mai deschis un geam, nimeni nu s-a gândit să facă mai mult pentru acest suflet de om care are nevoie si de altceva decât de un blid cu mâncare.

Și aici începe povestea pe care și noi am cules-o de pe facebook, de pe pagina singurei căsuțe din România care are propria pagină, adică micuța Casă Trifan. Radu si Nicoleta au primit ajutorul prietenilor care le-au sarit în ajutor. Mai departe îi lăsăm pe acești OAMENI să vorbească în felul lor. Noi doar am copiat și am relatat. Textul respecta cronologic așezarea fotografiilor în fotomontajul realizat de noi cu ,,materialul clientului”.

,,Când am vizitat-o prima oară, baba Lina era ţintuită la pat, căzuse şi nu se mai putea ridica. Spre bucuria noastră şi-a mai revenit, se poate deplasa, cu puţin ajutor, şi poate sta şezut perioade mici de timp. Ştia că venim, ne-a aşteptat, emoţionată.

Ne-am apucat să facem curăţenie în camera întunecoasă şi cu pereţii înnegriţi, locul în care baba Lina îşi petrece cea mai mare parte din timp

Bogdan Laioş a fost şi de data aceasta un bun organizator

Începem să spălăm pereţii, uşile, geamurile.

E nevoie de ceva curaj să cotrobăi prin colţurile camerei…

Deschidem larg fereastra bătută în cuie ce n-a mai fost deschisă de cel puţin 15-20 de ani…

Şi curăţăm

Am ţinut mult să vopsim şi poartă mare de la intrare, pentru a aduce un strop de culoare şi de optimism pentru toată casa, dar şi pentru acest colţ de sat

Pregătim vopselurile, cu mic, cu mare

Baba Lină ne-a urmărit tot timpul, cu mare atenţie, şi tocmai de aceea a stat în curte, pe pat, tot timpul cât am fost acolo

Nicoleta s-a ocupat de vopsitul uşii

Am văruit pereţii în 2-3 straturi pentru că era un strat gros de funingine pe ei – cu Agnes Chris.

Acţiune în echipă

Tavanul ne-a dat mari bătăi de cap

A ajuns, de la Timişoara, şi Andrei – cu Hapaianu Andrei.

El a consultat-o pe baba Lina

Am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să vopsim fereastra îmbătrânită

Ne apropiem de final şi aducem lucrurile înapoi în casă

Baba Lina abia aşteaptă să vadă ce am făcut

Mai un pas şi misiunea e gata

Baba Lina vede, în sfârşit, ce am trebăluit noi în casa ei: am văruit pereţii şi tavanul, vopsit uşa, geamurile şi poarta, am curăţat frigiderul şi cameră, am pus aşternuturi noi, pernă şi draperii. E mult, e puţin? Pentru ea e totul

Ne luăm rămas bun de la baba Lina şi promitem să o mai vizităm din când în când

Casa de la drum arata altfel

Mulţumiri, încă o dată, tuturor! Aţi fost extraordinari!”

Cam asta ar fi în câteva cuvinte povestea adevărată de viață tristă transformată într-un pic de bucurie. Da, da! Voi sunteți extraordinari, voi și prietenii voștrii sunteți minunați și adevărați OAMENI! Dumnezeu să vă ajute!

Comentarii

comentarii