Simpozionul „Iubirea Creștină”-cum primești când dăruiești – Herculane Octombrie 2022 – VIDEO
O lege nescrisă: Orice lucru frumos începe cu o rugăciune!
Respecând tradiția poveștii, i-am cerut binecuvântarea lui Dumnezeu și i-am mulțumit pentru toate darurile primite, printr-o rugăciune în Catedrala Episcopală din Caransebeș. Elevii „Colegiului Național Traian Lalescu Reșița” au pornit cu liniște sufletească din prima clipă, iar proiectul nostru s-a desfășurat cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, reușind să păstrăm deschisă calea dintre noi și divinitate pe parcursul întregului sejur, din 30 septembrie până în 2 octombrie.
Atunci când de cuvinte atârnă prea multă însemnătate, sufletul joacă rolul minții în înțelegere – noi nu putem vorbi despre rațiune sau sens, căci bătaia inimii nu este ascultată de acestea. Pieptul răsună în liniște și străbate locuri de care numai el își aduce aminte,locuri de care se îngrijește înainte să adoarmă. Chiar dacă nu are glas, Pământul ne mulțumește, iar cerul, în lipsa ochilor, ne veghează când peste marginile trupului se revarsă dragostea.
Arătăm recunoștință prin limbajul sufletului – dintre toate câte sunt, uneori nu putem aranja cuvintele în ordine și onestitate. Iar dintre toți câți suntem, puțini oameni stăpânesc dialectul pieptului. Să nu fi înconjurat de dragoste când iubești – să stai cu o stropitoare în fața unei flori smulse.
Pe cât de stranii și rare sunt sentimentele sincere, la Herculane se plimbă printre noi mereu. Te cuprind și te mângâie, alteori te încearcă, dar cu siguranță te vor întâmpina măcar o dată. Ce gând bizar, să te întâlnești cu un sentiment adevărat – ce i-ai spune? Ce ai simți?
În cadrul conferinței, elevii mai mari au vorbit, printre multe altele,despre patru sentimente în special: prietenia, dragostea, iertarea și recunoștința.
„E mai bine să mergi prin întuneric cu un prieten decât singur prin lumină.” Indiferent de cât de asemănători sau diferiți suntem, Nicolae Șandru ne-a mărturisit că definiția unui prieten se poate face numai prin prisma propriei iubiri. O prietenie adevărată se simte ca o continuare a familiei, căreia trebuie să-i oferim grijă și înțelegere. Iar peste tot în lume, dragostea ține piept tuturor lucrurilor mărețe ce dispar în lipsa luminii, în timp ce ea- hrănită cu razele sufletului -continuă să strălucească în întuneric. Este necesar să învățăm unde ne plantăm iubirea: atunci când o floare nu are curajul să-și deschidă petalele, schimbăm pământul în care am sădit-o, nu pe ea.
Iar dragostea și prietenia dansează prin iertare: căci ce suflet ar putea fi împlinit, dacă nu unul fără de ură? Teodora Zmeu ne-a învățat cum să iertăm în adevăratul sens al cuvântului, lăsând în urmă orice gând ce ne oprește din a deveni lipsiți de durere. Să fim recunoscători pentru tot ceea ce trăim- căci recunoștința este în esență un subiect complex, , impunându-ne să înțelegem sensul fericirii. Daria Bejenariu ne-a arătat faptul că unii vizualizează fericirea ca și un efect al recunoștinței, ci nu o cauză a acesteia, și că lentilele prin care ar trebui să privim viața se ascund chiar în buzunarul nostru.
Pe parcursul celor 3 zile la Herculane, fiecare moment a fost umplut de însemnătate: Treasure Huntul de vineri seara, organizat de elevii claselor a 11-a și a 12-a, i-a ajutat pe copii să lege prietenii cu ușurință, lucrând împreună și rezolvând ghicitori, abordând tema „Disneyland”.
Aceste conexiuni s-au legat și mai strâns în discuțiile pe grupe, unde am dezbătut subiectele discutate la conferință, lăsând loc de opinii și gânduri personale din partea fiecăruia. Din program nu au lipsit nici jocurile sportive, de cunoaștere, dansul, și nu în ultimul rând, un spectacol tematic, „Ce spun LMF-iștii?” , ce a adus zâmbete pe buzele bobocilor și nu numai.
Focul de tabără, devenit tradiția Herculanelui, ne-a atins sufletul tuturor și de această dată. Acea energie simțită în jurul nostru, atunci când cântăm, ne rugăm plângem sau râdem în jurul flăcărilor ocupă un loc aparte în pieptul nostru.
Liturghia ținută de Profu a încheiat acest weekend cu o notă sufletească, arătându-ne încă o dată despre ce este cu adevărat vorba în tot acest proiect.
Prin prisma subiectivității viața ne-a făcut să ne deosebim unul de celălalt, însă esența oamenilor minunați s-ar răsfrânge similar. Răspunsul este construit, de fapt, din mai multe mărturii, ce se țin de mână.
Iată cum ar arăta sentimentele adevărate…
Pentru mine, Herculanele a fost una dintre cele mai deosebite experienţe pe care le am trăit până acum , nu cred că se pot explica în cuvinte momentele pe care le trăieşti şi multitudinea de sentimente pe care le ai într un singur weekend. Este o experienţă care te schimbă cu adevărat din mai multe puncte de vedere , nu doar că te face să fi mai apropiat de persoanele din jurul tău dar te face să te conectezi cu tine însuţi , scoţând lături pe care nu credeai vreodată că le vei vedea în tine . Te ajuta devii o persoană mai bună. Este locul în care poţi fi tu însuţi fără a ţi fi frică că vei fi judecat , ba chiar din contră . Toate aceste lucruri nu ar fi posibile în primul rând fără Profu’ un om cu adevărat DEOSEBIT care merita pe deplin tot respectul şi mulţumirile din suflet, fără implicarea voluntarilor iar nu în ultimul rând a tuturor persoanelor care s-au implicat şi au făcut această experienţă aşa de specială şi de neuitat pt mine şi nu numai -Anastasia Tincu, boboc
Herculane, prea multe amintiri şi prea puţine cuvinte pentru a descrie tot ceea ce s-a petrecut în sufletul meu pe parcursul acestui proiect. Am auzit o grămadă de zvonuri despre această excursie. Am venit sceptic, spunându-mi: ,,E doar o excursie. Ce poate fi aşa special?”
Ei bine, pot spune că, pentru mine, Herculanele a fost o experienţă care m-a schimbat: o adevărată călătorie prin tărâmul moralurilor şi valorilor personale. Exemplul prim au fost subiectele abordate la conferinţe care m-au marcat, făcându-mă să să îmi reconstruiesc principiile după care trăiesc.
Mi s-a părut incredibila comuniunea dintre oameni. La Herculane nu au existat diferenţe de vârstă, boboc sau gâscan, clasa a 10-a sau a 11-a, ne-am bucurat în aceeaşi măsură. Cu toţii eram în ,, clasa domnului Chiosa” şi ne comportăm ca atare, o adevărată familie în care toţi ne sprijineam, fizic, dar mai important din punct de vedere moral. Mii de mulţumiri organizatorilor care au fost grădinarii ai acestor clipe de intensitate maximă , s-au ocupat meticulos de tot ceea ce a însemnat activititate şi au avut grijă de noi. Ei şi-au sacrificat zile preţioase din timpul lor doar pentru ca noi, restul, să ne bucurăm de momente speciale, precum probele din cadrul Treasure Hunt-ului.
Pe parcursul acestui proiect, domnul Chiosa a fost un exemplu pentru noi toţi. A avut curajul de a lua atât de mulți elevi cu el, asumându-şi riscurile, însă tocmai acesta a fost farmecul. El a fost cel care ne-a ţinut în frâu, folosindu-şi doar cuvintele sale calme, făcându-ne să realizăm cu adevărat motivul pentru care am venit aici. Feodor Dostoievski spunea „Marea taină a existenţei nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.”, iar eu cred că, în urma acestui proiect, am aflat pentru ce trăiesc cu adevărat. -Vlad Fercal, boboc
Ceea ce este special la Herculane este faptul că pentru câteva zile reuşim să fim toţi prieteni. Reuşim să ne unim, să ne cunoaştem, să uităm de tot şi să ne simţim bine împreună. Acest proiect este dovada vie ca oamenii mici pot face lucruri mari şi că fiecare dintre noi poate să contribuie cu câte puţin la fericirea celuilalt. Am trăit multe clipe emoţionante, am fost surprinsă de implicarea de care a dat dovada fiecare şi au existat o multitudine de situaţii în care gândeam: „mă bucur că mă aflu aici”. Sunt recunoscătoare tuturor organizatorilor pentru că au depus munca şi au reuşit să facă din cele câteva zile petrecute acolo nişte momente de vis, pe care să mi le pot aminti cu drag. -Sonia Brăila
Ca de fiecare dată, Profu alături de colegii mei mai mari ne au surprins cu momente şi experienţe frumoase de la Herculane. În 2 zile am trăit mai multe sentimente: fericire, entuziasm, curiozitate dar şi deprimare şi nu în ultimul rând recunoştinţa. Am descoperit o latură a mea pe care nu ştiam că o am. Nu m aş fi gândit niciodată că pot vorbi în faţa a sute de copii sau că mă pot ataşa şi că îmi pot face noi relaţii cu alte persoane aşa de uşor. Toate acestea sunt datorită lui Profu. Acesta are o vorbă a lui: “Nu eu fac proiectele frumoase, ci oamenii care fac parte din ele”. Ţin să îl contrazic puţin pe Profu aici pentru că sunt sigur că orice proiect, incluzând Herculane, Loreto, etc. nu ar fi acelaşi fără el. Pentru sfârşit aş vrea să îi mulţumesc pentru toate eforturile depuse pentru fiecare în parte şi pentru toate momentele frumoase -Adrian Popovici
„Recunoştinţa este un subiect complex, pentru că ne impune să înţelegem sensul fericirii.” Recunoştinţa este ceva subiectiv, dar cred că în cercul acestui proiect a devenit un concept cât de cât comun. Am reuşit să fim fericiţi împreună, am reuşit să plângem împreună, am reuşit să lucrăm împreună. Am reuşit să trăim aceste zile cu sufletul. Consider că recunoştinţa poate fii înţeleasă doar atunci când atingem un apogeu al emoţiilor, iar la Herculane am avut şansa de a desluşi misterul acestui concept. Sunt recunoscătoare pentru şansa pe care am avut-o, pentru ochii zâmbitori şi pentru lacrimile şterse de prieteni. Herculane este un concept, un lanţ de trăiri. Herculane este un nume dobândit, însă semnificaţia sa este imposibil de etichetat. Astfel, eu sper că înţelegeţi următorul lucru: fiecare alege unde este Herculanele. Pentru mine este prezent în suflet şi poate de aceea deciziile mele încep să-mi oglindească esenţa. Felicitări tuturor, am reuşit să demonstrăm că un proiect frumos este făcut cu oameni frumoşi! Profu ne-a oferit cel mai preţios lucru, încrederea să, iar noi am plantat-o în acest proiect.- Daria Bejenariu
Cred cã, în esenţă, toţi încercam sã redăm prin cuvinte diferite aceleaşi sentimente trăite, reformulând ,de fapt, o singură idee care, cu sigurantà, ne-a trecut tuturor prin minte. Idea cà suntem extrem de recunoscători pentru toatà dedicarea colegilor noştri, pentru toatà înţelegerea, grijă, iubirea şi răbdarea pe care Profu’ ni le-a oferit din nou şi pentru curajul lui de a avea încredere în zeci, poate sute de adolescenţi energici. îmi pot doar imagina cât este de dificil sã organizezi un astfel de proiect atât de special pentru sufletul fiecăruia, o experiențà emoționantà şi cuprinzătoare prin care orice licean ar trebui sã treacà, iar pentru asta mulţumim tuturor persoanelor care au dat dovadà de implicare totalà şi au fost mereu atenţi, astfel încât sà ne simţim egali şi în siguranță pe tot parcursul weekend-ului. Un weekend în care nu au contat clasa din care faci parte, notă pe care ai prezentat-o la intrarea în liceu sau hainele cu care ai plecat de acasà, ci doar energia şi emoţiile pe care le-ai avut odată ajuns. Un gând bun în plus vine din partea noastrà, a bobocilor, pentru prilejul de a ne descoperi cu adevărat noii colegi şi de a ne intäri prieteniile cu cei pe care îi cunoşteam deja. Suntem norocoşi sã vã avem! Sper ca în anii ce urmează sã reuşesc sã dăruiesc şi eu ceea ce am primit. -Sabina Popoviciu, boboc
Experimentând noutate, sufletele se regăsesc și înțeleg într-un amalgam al emoțiilor. Prietenie, dragoste, iertare și recunoștința: trăite sincer, se ascund pe veci în retină și le poți retrăi atunci când închizi pleoapele. Iar din dragoste se nasc toate- este esențial să învățăm despre ea, despre faptul că gândim și simțim diferit, despre primii pași în dansul vieții, ce ne sunt călăuziți tot de iubire. Îi mulțumesc lui Profu` pentru că ne-a luminat tuturor drumul pe care trebuie să imprimăm urmele acestor pași.
Spune-mi tu, cititorule, când ai mângâiat mâna unui străin ce iubește? Spune-mi tu, cititorule, când ai întins mâna unui prieten ce urăște?
Din suflet, Daria Fîc
