Taiatul Porcului In Banat, In Ziua De Ignat VIDEO

Actualitate

Pe 20 decembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc, Ignatul. Această sărbătoare este ziua în care, de obicei, la români se taie, sau se sacrifică porcii. Unii etnologi spun că acesta este un obicei pur românesc, care se perpetuă din negura vremurilor care, în ciuda normelor Uniunii Europene, se mai păstrează încă şi în ziua de azi. Anul trecut am filmat la Goruia, anii trecuți am făcut reportaje cu tăiatul porcului la Cănicea, la Brebu, la Câlnic, la Valeapai și cine mai știe pe unde. Anul acesta, fiindcă avem rude și prieteni în vestul țării, la pustă, am realizat reportajul cu tăiatul porcului, la Satchiez. Filmarea a fost făcută la familia Ica și Nelu Peter care au tăiat în acest an ,,doar” trei porci: doi ai lor – pentru casă – și unul pentru o rudă care a cumpărat porc ,,de casă”.

,,Am realizat” – este cam mult spus – fiindcă materialul video a fost realizat doar de Mihai, noul nostru coleg pe parte de filmare. Așa că, acesta este și ,,botezul” lui Mihai fiindcă efectiv a fost singur și a făcut totul de capul lui, a aplicat ce a învățat în ultima lună. Din partea nostră vine urarea: Felicitări Mihai!

În satele din Banatul de Câmpie, mai exact la Satchinez în Pusta Banatului, porcii încă se mai sacrifică după obiceiurile transmise din generaţie în generaţie şi păstrate în familie. Anul acesta, fiindcă Ignatul cade marţea, majoritatea gospodarilor au tăiat porcul la sfârşitul săptămânii trecute când toţi membrii familiei s-au strâns acasă. Dar, sunt şi familii în care această dată este respectată cu sfinţenie din generaţie în generaţie. Porcul – musai se taie în data de 20 decembrie, de Ignat.

 

Tăiatul porcului şi mai ales pregătirea lui, este o activitate care presupune multă muncă şi mai ales, multă pricepere. Şi fiind vorba de muncă, fiecare membru al familiei are un program bine stabilit şi sarcini de îndeplinit. Unul are grijă de foc, altul aduce apă, femeile se ocupă de curăţatul usturoiului şi pregătitul intestinelor, iar în toate această activitate, dirijorul principal şi maestrul din vorbă căruia nu iese nimeni, este măcelarul.

În ziua aleasă, încă din zori, se aud prin sat râmătorii guiţând. După ce porcul a murit, se porneşte pârlitul. Dacă înainte se foloseau paiele, acum ţăranii au trecut la butelie sau la maşina cu lemne. Şi totuşi, în multe familii, primul pârlit se face că acum 100 sau 200 de ani – cu paie. Apoi, cu ajutorul arzătorului şi al buteliei, se mai intervine pe ici, pe colo.

Flacăra este plimbată peste toată suprafaţa porcului până ce şoricul devine arămiu. Acesta este semnul că pârlitul s-a încheiat şi acum urmează spălatul, rasul pielii, spălatul cu peria de rădăcina, după care, peste porc pe soricul aburind, se presară sare din abundență. Porcul se acoperă cu saci de nailon şi pături și se lasă așa aproximativ 15 minute. Apoi, urmează tranșatul cărnii.

Prima dată se scot intestinele iar bănăţenii devin automat meteorologi: gospodarii consultă cu toţii ….splina porcului după care dau verdictul său bănuiesc cum va fi iarnă: grea sau mai blândă, când va fi mai grea – la începutul ei, la mijloc sau la final. Toate aceste indicii sunt date de lungimea și grosimea splinei. Se pare că în acest an, splina porcilor este destul de lungă şi mai groasă spre capătul ei. Asta înseamnă că iarna va fi mai grea în lunile ianuarie și februarie.

Din cap şi organe se pregătesc caltaboşii şi pateul, carnea este curăţată de pe slănini şi se face cârnaţi iar jamboanele şi slăninile se pun şase săptămâni la sare după care se afumă. În urma acestui tratament, bănățenii obțin cele mai tradiționale produse din gospodăria bănățeanului: clisa și șoanca. Aceasta este mâncarea de bază la primăvară şi vară când sătenii ies la muncile câmpului. Pe lângă o bucată de slănină afumată se pune o bucată de brânză, pâinea şi ceapă şi s-a rezolvat cu merindele pentru la câmp.

Femeile se ocupă – unele cu curățatul mațelor – altele cu pregătitul mâncării – a pomenii porcului. Aceasta are musai trei feluri: varză acră cu carne, carne ( mai grasă) prăjită cu murături şi garnitură din cartofi fierți și gogoși sau plăcintă cu ludaie. În unele familii, în loc de varză acră cu carne se face un papricaș din cartofi cu carne ce se serveşte cu…..compot de mere sau struguri ori prune.

Cârnații, caltaboșii, lebărul ( un fel de pateu de casă la maț), sângeretele și toba – se fac în funcție de gustul și obiceiul fiecărei familii. Cert este că aceste preparate, se folosesc și se consumă primele. Ultimele se fac jumările – cramele. Acestea se folosesc – tot ultimele fiindcă rezistă mai mult timp alături de cârnații afumați. Apropo de cârnații din carne – pentru prepararea acestora se folosesc doar condimentele tradiționale: usturoi, piper, boia de ardei, sare și…zeamă de la cazanul în care fierb capul porcului și șoricii. Cu această zeamă se frământă compoziția de carne a cârnaților după care se umplu în mațele subțiri, se lasă o zi la zvântat și mai apoi se afumă.

Material in reluare in memoriam, cel ce a fost Uica Peter. Dormi in pace, uico!

Comments

Comments

comments

Powered by Facebook Comments