Tăiatul porcului la Rusca Teregova – Ignat 2022 la ruscani acasă
Taiatul Porcului In Banat, In Ziua De Ignat
Pe 20 decembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc, Ignatul. Această sărbătoare este ziua în care, de obicei, la români se taie, sau se sacrifică porcii.
În satele din Banatul MOntan, porcii încă se mai sacrifică după obiceiurile transmise din generaţie în generaţie şi păstrate în familie. Anul acesta, fiindcă Ignatul cade marţea, majoritatea gospodarilor au tăiat porcul la sfârşitul săptămânii trecute când toţi membrii familiei s-au strâns acasă. Dar, sunt şi familii în care această dată este respectată cu sfinţenie din generaţie în generaţie. Porcul – musai se taie în data de 20 decembrie, de Ignat.
Tăiatul porcului şi mai ales pregătirea lui, este o activitate care presupune multă muncă şi mai ales, multă pricepere. Şi fiind vorba de muncă, fiecare membru al familiei are un program bine stabilit şi sarcini de îndeplinit.
Unul are grijă de foc, altul aduce apă, femeile se ocupă de curăţatul usturoiului şi pregătitul intestinelor, iar în toate această activitate, dirijorul principal şi maestrul din vorbă căruia nu iese nimeni, este măcelarul.
În ziua aleasă, încă din zori, se aud prin sat râmătorii guiţând. După ce porcul a murit, se porneşte la opăritul și pârlitul porcului. Dacă înainte se foloseau paiele, acum ţăranii au trecut la butelie sau la maşina cu lemne.
Flacăra este plimbată peste toată suprafaţa porcului până ce şoricul devine arămiu. Acesta este semnul că pârlitul s-a încheiat şi acum urmează spălatul, rasul pielii, spălatul cu peria de rădăcina, după care, peste porc pe soricul aburind, se presară sare din abundență.. Apoi, urmează tranșatul cărnii, dar asta după ce este respectată tradiția din bătrâni.
Măcelarul crestează cu cuțitul o cruce în creștetul porcului. Apoi, una dintre femeile din casă tămâiază porcul cu olcica cu tăciuni și spune un descântec menit să purifice carnea porcului pentru a fi bună de consumat. Apoi se ciocnește un pahar de răchie fiartă de pomana porcului și sănătatea gazdelor și a celor prezenți.
Din cap şi organe se pregătesc caltaboşii şi pateul, carnea este curăţată de pe slănini şi se fac cârnaţi iar jamboanele şi slăninile se pun şase săptămâni la sare după care se afumă. În urma acestui tratament, bănățenii obțin cele mai tradiționale produse din gospodăria bănățeanului: clisa și șoanca. Aceasta este mâncarea de bază la primăvară şi vară când sătenii ies la muncile câmpului. Pe lângă o bucată de slănină afumată se pune o bucată de brânză, pâinea şi ceapă şi s-a rezolvat cu merindele pentru la câmp.
Femeile se ocupă – unele cu curățatul mațelor – altele cu pregătitul mâncării – a pomenii porcului. Aceasta are musai trei feluri: varză acră cu carne, carne ( mai grasă) prăjită cu murături şi garnitură din cartofi fierți și gogoși sau plăcintă cu ludaie.
Cârnații, caltaboșii, lebărul ( un fel de pateu de casă la maț), sângeretele și toba – se fac în funcție de gustul și obiceiul fiecărei familii. Cert este că aceste preparate, se folosesc și se consumă primele. Ultimele se fac jumările – cramele. Acestea se folosesc – tot ultimele fiindcă rezistă mai mult timp alături de cârnații afumați.
Un reportaj de Mihai Dan Humita
