Toaca din Săptămâna Mare de la Goruia de pe Valea Caraşului – Traditia merge mai departe VIDEO
Fiecare zi din Săptămâna mare, sau a patimilor- cum i se mai spune, are o însemnătate aparte. Zilelor de miercuri şi joi li se acordă o atenţie deosebită fiindcă atunci, cei vii – îşi amintesc cu drag şi pioşenie de cei plecaţi în lumea celor drepţi.
În comuna Goruia din Caraş Severin, există un obicei special. Încă de la începutul postului, dar mai ales în această săptămână, în timp ce în biserici încep deniile, tinerii şi nu numai, se întrec în a bate toaca. De cum vin de la câmp sau de prin grădină şi se înserează, peste sat se aude sunetul specific ce prevesteşte marea sărbătoare: bate toaca!
De prin poduri sunt coborâte toacele vechi şi uscate, sau, în caz de nevoie se fac alte toace noi. Acestea trebuie făcute din scândură de salcâm, stejar sau frasin, fiindcă lemnul lor are o rezonanţă aparte.
Un localnic începe să bată toaca, sunetul ei este preluat de alt vecin care începe să bată şi el, iar în cel mult o oră, sunetul bătăilor în toaca de Paște se aude în tot satul. Oricând se poate bate toaca de oricine, dar sunetul parcă nu este același. Nu are amplitudine, nu are aceeași rezonanță ca în Săptămâna Mare.
Bătutul toacăi nu este un lucru uşor, el se deprinde încă din copilărie când cei mai mari îi învaţă pe cei mici acest meşteşug. Punctul culminant va fi în ajun de Joii Mari, când toţi copiii din sat vor merge la cimitir. La fiecare cruce se face un foc din vreascuri de alun, copiii bat toaca, iar rudele celui plecat în lumea drepţilor ledau de pomană colaci făcuţi în casă, apă, fructe şi dulciuri de post.
Seara, la biserică unde este montată o toacă imensă, are loc un adevărat concert sau concurs de bătut toaca.
