Tone de mere putrezesc prin livezi – Gugulanii au ajuns bătaie de joc – 30 de bani kg de mere ecologice VIDEO
Țăranii din Banatul Montan dau merele ecologice la porci şi la vaci fiindcă nu au ce să facă cu ele. În toată partea de vest a României, nu există nici un procesator de sucuri din fructe. Asta în condiția în care gospodarii au livezi curate – ecologice, fără tratamente chimice, de pe care culeg și câte 10- 15 tone de fructe. Pe ici, pe colo, a mai apărut câte un agent economic care achiziționează mere de la săteni la un preţ cuprins între 25 di 40 de bani pe kilogramul da măr ales, selecţionat de o anumită mărime şi sănătos.
În aceste condiţii, prin grădini şi prin curţi, sătenii au tone de mere – din care mare parte – vor ajunge la animale. O parte o mai vând pe la piață, dar români încă preferă mărul de magazin mare şi strălucitor – dar plin de chimicale, în defavoarea merelor mai mici, dar curate, ecologice. În aceste condiții, mulți săteni nici nu mai adună merele din livezi. Căzute pe pământ, merele sunt consumate de animale în cel mai bun caz, sau efectiv putrezesc . Din fericire, în anumite sate, gospodarii și-au cumpărat prese de mere cu care își asigură o producție de suc de mere 100% ecologic și natural, pentru familie și chiar pentru rude și prieteni. Unii au dezvoltat o mică afacere cu aceste produse montane și participă la târguri sau vând la piață suc de fructe.
Ca de obicei la noi la români, agenții economici mari nu sunt interesați de colaborarea cu acești mici producători de sănătate la pahar. Condițiile impuse sunt de-a dreptul jignitoare într-o asemenea afacere, producătorul abia ar mai rămâne cu un profit de 10- 12% când ar trage linie. Asta în condiția în care produsul din gospodărie conține 100% suc natural de mere ecologic, iar pe rafturile magazinelor se vând sucuri cu un conținut de 2% – 5% suc natural. Restul – doar producătorii știu ce este acolo. Cert este că nimic sănătos.
Filmări la mai mulţi sateni acasă şi în livezi, tone de mere prin curți, saci cu mere la porți, livezi neculese, mere în pomi și pe jos care se strică deja. Sătenii spun că merele ajung hrană la animale, că nu au cui le vinde. Mai vine câte un agent economic care adună merele pe calitate și le plătește sătenilor între 20 şi 40 de bani pe kg, dar acum nici ăla nu mai cumpără merele. Oamenii spun că le lasă pe câmp, că nu le pot strânge, că s-au făcut mere din belșug, sunt curate, fără stropiri și chimicale. Profesorul Ioan Jarcu Vulpeș – este un sătean care are presă de fructe pentru suc, este de mică capacitate, lucrează toată ziua la mere, cu toate că și el și soția sunt profesori la şcoala din sat.
Ei au o mică afacere cu produse montane, adică fac suc din mere, pere sau amestecuri, fac țuică și gemuri pe care le vând pe la târguri și la piață la Timișoara. Jarcu spune că o fabrică de procesare ar fi aur curat pentru sătenii din Banatul Montan, crede că este o conspirație din moment ce în ţară au intrat atâtea fonduri europene și nimeni nu este interesat să achiziționeze merele de la săteni şi să facă suc natural şi ecologic 100%. Soția sa, Maria Jarcu Vulpeș, spune la cât începe ziua de lucru – adică la 6 dimineața, că muncesc mult, dar este mulțumită de rezultatul muncii lor.
Rudele lor care au adus mere la stors, îşi iau pungile cu suc, spun cât este de bun şi ce făceau cu merele până acum. Ambiante cu tot procesul tehnologic, de la măcinatul merelor și până la stors, pasteurizat, pus sucul în pungi şi pus la răcit.
