UCM Resita, 54 de ani de la construirea primului ,,Diesel” și 10 ani de declin și faliment

Azi s-au împlinit 54 de ani de când la UCM Reşiţa, s-a construit primul motor Diesel de 2.100 CP. Acesta era destinat echipării locomotivelor construite la Elecroputere Craiova. Era inima locomotivei. Prin acest motor se deschidea o nouă pagină în istoria tracţiunii feroviare din România. România începea să se mişte singură, începea să prindă viteză.

Din păcate, toate acestea au fost, despre ele se poate vorbi acum doar la timpul trecut. Trecut și iremediabil. A fost, a trecut, se uită, se uită voit şi se ucide tot voit istoria la Reşiţa. Din halele de producţie în care sute de mii de reşiţeni şi-au lăsat sudoarea şi sănătatea, dar au avut un loc de muncă la care mergeau cu drag, nu a mai rămas aproape nimic. UCM Reşiţa este tăiată bucată cu bucată şi vândută la fier sau, ca fier vechi. S-a distrus tot ceea ce a însemnat istorie şi producţie la UCMR. Acum, în agonie sub flăcările aparatelor de tăiat, uzina îşi dă ultima suflare. S-au pierdut maşini de producţie, şi aici ne referim la strunguri, la freze, raboteze, morteze – fel de fel de maşini speciale cu care Reşiţa a industrializat o ţară întreagă.

Azi s-au împlinit 54 de ani de când la UCM Reşiţa, s-a construit primul motor Diesel de 2.100 CP. Acesta era destinat echipării locomotivelor construite la Elecroputere Craiova. Era inima locomotivei. Prin acest motor se deschidea o nouă pagină în istoria tracţiunii feroviare din România. România începea să se mişte singură, începea să prindă viteză.
Motoarele- inima locomotivelor – purtau numele de cod de fabricaţie LDE, iar fabrica se afla şi încă se mai află, de fapt doar halele, la fosta ,,poartă Flacăra” – actualul pasaj-tunel UCMR.
Înainte de privatizarea dezastroasă, aici, angajaţii mai construiau motoare pentru locomotive, făceau reparaţiile la locomotivele aflate în trafic în ţară şi toate celelalte.

Fiindcă în UCMR nu mai are voie nimeni, nici măcar foştii angajaţi care au lucrat în aceste secţii o viaţă întreagă, nimeni nu ştie dacă mai există plăcile de bronz prinse în pardoseala aleii principale de la Secţia 500 Motoare Diesel. La fiecare sută de motoare fabricate, era montată câte o asemenea placă comemorativă turnată în bronz la ,,Secţia de neferose” de la Mociur. Şi au fost destule, fiindcă numărul total al motoarelor diesel fabricate la UCMReşiţa, trece de 5.600 de bucăţi. O parte dintre ele au rămas în România, dar multe au plecat în peste 20 de ţări de pe tot mapamondul. Se pare că marea majoritate a plăcilor din bronz ce cântăresc cam la 40 de kg, a fost scoasă și trimisă la topit. Doar bronzul este scump, nu-i așa? Se scot bani frumoși din istoria uzinei dacă am ucis prezentul. Au mai fost salvate câteva bucăți, câteva plăci care au fost prinse pe unul dintre stâlpii de susținere al halei. Cel puțin așa era anul trecut. Poate că măcar acum în al 12-lea ceas, Muzeul de Istorie sau cineva din conducerea județului, ar trebui să facă ceva ca să le recupereze și salveze, măcar pe cele ce au rămas.
La Hala Nouă, reşiţenii au fabricat boghiurile acestor locomotive precum şi echipamentul termic auxiliar. Fiindcă şi Caransebeşul trebuia să aibă o fabrică, oamenii trebuiau să aibă de lucru şi acolo, secţia a fost mutată la gugulani. Și iată așa au avut și ei parte de mii de locuri de muncă de-a lungul timpului. Acum, lucrurile s-au întors, oferă ei de muncă reșițenilor, dar la ei acasă. Nu intrăm în amănunte.

Acum, din Secţia 550 Diesel, nu a mai rămas mai nimic. Ba da, au mai rămas pereţii halelor şi ,,ai anexelor”. Dar, se taie în continuare. Lichidatorul judiciar, taie, taie tot şi vinde la fier vechi, pe o mână de arginţi, industria și istoria reşiţeană.
Oamenii- adică angajații, atâţia câţi au mai rămas din ei, sunt de vreo un an și jumătate în şomaj tehnic, iar uzina se taie mai departe. Cică este salvată de la faliment şi închidere.

Oare cine a adus UCMR-ul în asemenea stadiu, în asemenea hal ? Chiar nu există justiţie? Chiar nu face nimeni nimic? Hai să spunem lucrurilor pe față: Dacă un amărât de ţigan din Mociur este prins cu 20 de kile de fier vechi, i se face dosar penal, este trimis în judecată şi apare în toată presa. Dar alţii, care au furat maşini unelte, au furat şi au vândut la fier vechi motoare navale direct de pe ştandurile de probă, arbori cotiți în ambalaj original importați din China și Japonia, au vândut strungurile şi rabotezele de la Hala Nouă și Compresoare, sau au tăiat tot ,,sectorul cald” de la Mociur, oare nimeni nu-i vede și nu le face nimic? Asta este justiţia oarbă în România? sau, după modelul parlamentarilor noştri, îşi vor vota şi hoţii o lege prin care să se declare nevinovaţi?

Iată ce scrie un reșițean, inginerul Romi S. – cu domiciliul actual în Reșița:
„În fabrică, prin clădirea unde a fost Serviciul Constructor, se joacă veverițele și șoarecii, sectiile mari au fost desființate, se înmulțesc câinii vagabonzi și șobolanii. Pe tot Mociurul, au mai rămas 14 oameni și un șef, evident, plătit cu 16.000 lei noi pentru „ecologizare”. În traducere, azi țiganii se duc și mai fură ce mai pot unde a fost turnatoria, mâine la fosta forjă și tot așa”.

InfoCs vă prezintă un material video realizat cu ajutorul inginerului Dan Perianu, cel care a și scris în urmă cu peste 40 de ani ,,Monografia de 200 de ani a UCMR.” În partea de final, se mai pot vedea imagini din uzină, de la Secția 460- Mecanică Grea, pe vremea când acolo mai era ceva de lucru, adică în urmă cu vreo 6 ani. Acum, uzina mai are vreo 2000 si ceva de angajați, dar în șomaj tehnic. De lucru- se mai aduce sporadic, comenzi care dau de munca la maxim 500 de oameni, așa cum este și acum. În rest, Dumnezeu și Borza- administratorul judiciar – cu mila.

[youtube id=”VVNRLl1ujZY”]

[youtube id=” N7BQFNUbM9I „]

Mulțumiri d-lui inginer Dan Perianu, un om de o cultură aleasă și o mare modestie, un adevărat istoric al uzinelor reșițene.

Foto: Romi S. și Gheorghe C.

Anul trecut, pentru a marca cei 53 de ani de la construcția primul motor Diesel fabricat la Reșița, pe ștandul de probă pe data de 13 decembrie 1960, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, a lansat un plic filatelic ocazional. Cu același prilej a fost confecționată o ștampilă filatelică ocazională. Ambele, au marcat evenimentul.
Se pare că Forumul german din Reşiţa este singura instituţie care îşi mai aminteşte că la Reşiţa a existat cândva industrie, că a existat o istorie, că a existat o uzină care a fost ,,locomotiva” industriei româneşti atâţia ani.

Comentarii

comentarii