VIDEO Clipe de spiritualitate romaneasca in Valea Timocului

Clipe de mare emoție și înălțare sufletească s-au petrecut în Serbia de răsărit, pe Valea Timocului. Străjerul românității și a tradiției românești, cel care se luptă și și-a pus viața în pericol petru identitatea culturală și națională a sutelor de mii de români de la dus de Dunăre, părintele Bojan Aleksandrovici – cetățean sârb de etnie română care se supune legilor și respectă legile din statul vecin ca un bun cetățean, dar care vrea să își păstreze identitatea culturală și națională, a postat pe pagina sa de fb un mesaj emoționant. Părintele Bojan a strâns o mână de enoriași și a plecat cu ei într-un pelerinaj în locurile în care a existat o mare mănăstire românească, dar pe care vremea, vremurile și oamenii vremii, au distrus-o din temelii. Cineva dintre enoriași a avut inspirația și a filmat ce s-a întâmplat acolo iar acum noi avem marea bucurie de a putea să le fim părtași la bucurie măcar spiritual și cu gândul. Pentru a putea vedea imaginile, dă clic pe pictograma de mai jos.

Cu ajutorul Domnului astaz am reusit pentru prima data sa spunem cu toti "Tatal nostru…."la ruinele unei manastiri romanesti…vechi…daramate in anul 1817…bucuria noastra si a credinciosilor a fost foarte mare pentru ca majoritatea din ei au auzit si au spus pentru prima data in viata o rugaciune in limba lor materna….la finalul slujbei am vorbit cu ei si mi au ramas in suflet 2 comentari….. dupa ce am terminat, un baiat a venit la mine si mi a zis " Nu stiu de ce cand vorbeati mi au plecat lacrimi singure…"….si al doilea comentar al unei femei mai in varsta care spunea "Asa cum vorbesti tu, asa a vorbit mama (bunica) mea da noi acuma am stricat limba (referindu se la tot mai multe vorbe sarbesti care se baga in romana aici la noi)…..

Publicată de Bojan Aleksandrovic pe Marţi, 10 mai 2016

Iată ce spune părintele Bojan pe pagina sa de fb: ,,Cu ajutorul Domnului, astăzi am reuşit pentru prima dată să spunem cu toţi „Tatăl nostru….” la ruinele unei mănăstiri româneşti vechi de câteva sute de ani și dărâmată în anul 1817. Bucuria noastră şi a credincioşilor, a fost foarte mare pentru că majoritatea dintre ei au auzit şi au spus pentru prima dată în viaţă, o rugăciune în limba lor maternă.
La finalul slujbei, am vorbit cu credincioșii şi mi-au rămas în suflet cuvintele a doi dintre interlocutori. La terminarea slujbei de mulțumire încropită acolo unde cândva se înălța mândră mănăstirea românească, un băiat a venit la mine şi mi-a zis: ” Nu ştiu de ce, dar când vorbeaţi, mi-au plecat lacrimi singure pe obraji”. Apoi, o femeie mai în vârstă, s-a apropiat de mine și a spus că: „Aşa cum vorbeşti tu părinte, aşa au vorbit mama și bunica mea. Da noi acuma, am stricat limba strămoșească, limba noastră românească, nu o mai auzim, nu se mai vorbește și din această cauză, fiindcă au fost uitate cuvinte, tot mai multe vorbe sârbeşti se băgă în limba română aici la noi”.

Cu ajutorul Domnului astaz am reusit pentru prima data sa spunem cu toti "Tatal nostru…."la ruinele unei manastiri romanesti…vechi…daramate in anul 1817…bucuria noastra si a credinciosilor a fost foarte mare pentru ca majoritatea din ei au auzit si au spus pentru prima data in viata o rugaciune in limba lor materna….la finalul slujbei am vorbit cu ei si mi au ramas in suflet 2 comentari….. dupa ce am terminat, un baiat a venit la mine si mi a zis " Nu stiu de ce cand vorbeati mi au plecat lacrimi singure…"….si al doilea comentar al unei femei mai in varsta care spunea "Asa cum vorbesti tu, asa a vorbit mama (bunica) mea da noi acuma am stricat limba (referindu se la tot mai multe vorbe sarbesti care se baga in romana aici la noi)…..

Publicată de Bojan Aleksandrovic pe Marţi, 10 mai 2016

Comentarii

comentarii