VIDEO Din zece tabere şcolare, Caraş Severinul a mai rămas doar cu una

În anul 1990, numai în judeţul Caraş Severin existau 10 tabere. Acum, numărul acestora s-a redus la una singură. Aceasta în condiţiile în care locurile din tabere erau şi sunt solicitate de copiii din toată ţara, dar cu precădere din zona de câmpie, Bucureşti şi litoral.
Taberele au fost aşezate în teritoriu într-un mod bine gândit în aşa fel încât fiecare să îşi găsească locul după preferinţe. Tabere şcolare au fost la Băile Herculane unde exista ape termale, la Cireşnaia unde aerul este foarte ionizat, la Brebu Nou la poalele Semenicului sau chiar la Valeadeni în vârful dealului sau la Vila Klaus lângă Crivaia.

Una dintre taberele de o frumuseţe deosebită a fost şi cea de pe Valea Minişului. Aşezată pe DN 57 între Oraşele Anina şi Bozovici, staţiunea era asaltată an de an de copii din toată România. Fiindcă cererea era tot mai mare, de jur împrejurul pavilionului central, au fost construite alte pavilioane mai mici, dar care acum, fiindcă nu au mai fost folosite de ani de zile, au ajuns nişte ruine.

După 1990, autorităţile s-au interesat tot mai puţin de taberele şcolare, terenul pe care au fost construite altele a fost revendicat, cert este că rând pe rând, taberele au fost închise iar acum se degradează de la o luna ala alta. Ba mai mult chiar, se pare că pe unele dintre ele – aşa cum este cazul Vilei Klaus- fost castel de vânătoare, unii potentaţi ai zilei ar în cerca să pună mâna pe ele. Ideea este simplă: clădirile sunt lăsate în paragină să se degradeze iar când este momentul, apare salvatorul care le cumpără pe preţuri de nimic.

Ultima serie de copii a plecat de la Valea Minişului în 2007. De atunci, vila impunătoare ce putea găzdui 80 de copii pe serie, a rămas închisă şi aşa cum se întâmplă cu casele în care nu intră nimeni mult timp, se degradează de la an la an. Îngrijitorul şi paznicul taberei de la Valea Minişului, a rămas Petru Babeu: Mai exact, fata şi ginerele său. Dar el fiind pensionar, stă mai mult pe acolo alături de ei. Omul spune cu tristeţe în glas ,,că este păcat de tabăra închisă. Programul copiilor din tabără era unul deosebit. Frumuseţea locurilor este una deosebită. Îi duceam la peşteri, la baie la lacul Miniş, în drumeţii până la Anina şi Rudăria la muzeul de mori de apă. Făceam focuri de tabără, uite, cât casa de mari. Şi Doamne, ce frumos mai era. Copiii cântau, spuneau poezii. Aveam unii de la Bucureşti de stăteau şi câte două serii pe an la noi. Făceam mămăligă cu brânză şi mâncam la foc cu slănină prăjită în băţ, de ei singuri”. Acum, Vila centrală care se degradează, sala de mese, dormitoarele se părăginesc, au început să cedeze bârnele, se distruge tot de la o zi la alta” spune Nicolae Petniceanu, un localnic aflat cu vitele la păscut.

Acum, un singur centru de agrement pentru tineret este autorizat să funcţioneze în judeţul Caraş-Severin, asigurând pensiune completă. Tabăra Şcolară de la Râul Alb este în amonte de Reşiţa la poalele Muntelui Semenic. Are o capacitate de aproape 100 de locuri şi mereu este plină.

Directorul Direcţiei Judeţene pentru Tineret Caraş-Severin, Cătălin Hogea, spune că ,,cereri sunt pentru suplimentarea locurilor în tabere, am făcut toate demersurile necesare, dar răspunsul a fost de fiecare dată acelaşi: nu sunt fonduri”.

Comentarii

comentarii