VIDEO Fii Observator! Vine o zi- vine clipa- trece ceasul- trec toate – pier toate
„Stiai ca momentul asta va veni. Oricat de mult l-ai negat sau amanat…el a venit. Ca o confimare a legii firii, ca un firesc episod al vietii.
Poate ca atunci cand esti mic gandul asta e prea strain de tine. Poate ca atunci cand te faci mai mare, te simti inca prea copil pentru a te gandi la asta. Insa atunci cand devii un om matur stii ca exista o zi in care parintii tai vor avea nevoie de tine. Da, ei au nevoie intotdeauna de tine. Insa, la un moment dat, ei au o acuta nevoie de tine. O indispensabila nevoie de tine. O altfel de nevoie de tine.
Nu exista o zi prestabilita care sa traseze un astfel de eveniment. Exista, insa, un moment care vine brusc sau treptat, in care nevoia parintilor de a fi langa ei se impune intr-un mod esential. Nu mai este vorba de un simplu telefon, de o vizita sau maruntele ori, dimpotriva, marile lucruri pe care le faceai pana atunci. Dragostea si respectul tau pentru ei trebuie sa se manifeste acum concret, fara amanari. Fara ‘trec eu pe la tine, imi fac eu timp’. Lucrurile nu mai suporta amanare. Ele trebuie sa fie facute imediat, atunci nu alta data.Vine o zi in viata fiecaruia dintre noi in care „cana de apa” despre care parintii ne vorbeau in copilarie ca le-o vom da la batranete este introducerea unei noi realitati. Copiii devin parintii parintilor lor. Copiii isi duc parintii la doctor. Copiii isi dojenesc parintii cand acestia nu asculta sfatul medicului. Copiii isi cearta parintii cand nu vor sa manance. Copiii le explica parintilor ca injectiile, chiar si cele dureroase, fac bine, ca doctoriile au gust prost, dar efect bun. Copiii isi scot parintii la plimbare tinandu-i de mana asa cum parintii faceau candva cu ei.
Ce diferentiaza acest scenariu de cel al copilariei noastre? Inversarea rolurilor. Tristetea. Diferenta ne aduce tristetea. Pentru ca nu ne ducem parintii la doctor pentru vreo boala a copilariei sau pentru buba pe care au facut-o cazand la joaca. Pentru ca nu ne rugam parintii sa manance sau sa se ridice din pat iar acestia refuza dintr-un moft copilaresc. Timpul nu iarta. El aduce cu sine batranetea, boala, suferinta. E trist. Insa e adevarat.
Vine o zi in care avem grija de parintii nostri cu aceeasi atentie, cu acelasi devotament cu care ei ne-au crescut. Nu, nu este o moneda data la schimb. Este legea firii. Iar cei care nu fac asta…o incalca in cel mai dureros mod. Ma revolt impotriva acestei legi care spune ca parintii imbatranesc…se imbolnavesc. As decreta ca parintii nicicand sa nu imbatraneasca…nicicand sa nu se imbolnaveasca. Poate ca daca ne-am aduna mai multi…si am cere asta…cineva ne-ar indeplini dorinta.
Omul este de doua ori copil. Batranetea apare cu neputiintele ei. Mai repede sau mai tarziu toti ne ducem la Domnul. Dar cum ne ducem? Impacati cu toata lumea? Iertati de pacatele pe care le-am facut o viata intreaga? Moartea este o trecere de la o viata la alta viata, una vesnica, pentru totdeauna. Si daca ne iubim parintii avem grija de ei aici dar le pregatim totul si pentru vesnicie. In neputiintele lor le aducem aminte.
Dureros, dar adevarat! De aceea, nu trebuie sa amanam pe maine, ce putem face astazi: sa le spunem cat de importanti sunt pentru noi,sa ne cerem iertare atunci cand gresim si mai presus,sa le spunem cat de mult ii iubim
Este extrem de dureros sa ajungi la o varsta si in loc sa te bucuri de ea, sa stai cu teama ca cei pe care ii iubesti enorm pot disparea din clipa in clipa. ……. sau au plecat deja!!!!!!”
Sursa: Prietenul Nick – via net
Au fost mici au crescut ,sau indragostit sa-u iubit si au devenit parinti ne-au facut pe noi .Noi am crescut si am devenit si noi parinti ,Si asa totul se repeta ca si in viata Te trezesti la 6 pleci la lucru vi la 16 sau mai tirziu ,iei bani platesti darile la stat si cheltuielile lunare si gata o iei de la capat .Si cind te uiti napoi te intrebi si iti spui oooo doamne
Pe langa aceasta despartire mai traim si intr-o tara de rahat. Mor parintii nostri fara sa vada Marea Neagra, fara sa-i vada un doctor de Doamne ajuta, fara sa vada ca procesul inceput in urma cu 10 ani are un rezultat. Vorbesc asa in general. Sa-o odihnesca Dumnezeu. Si noua sa ne dea Dumnezeu puterea sa ajungem la batranete cu demnitate.